Un oltean, decorat cu Medalia Serviciul Credincios, clasa I. Cum a ajuns un orfan din Stoicăneşti să aibă o carieră militară

Ştefan D. Suvalcea a fost, vreme de 43 de ani, comandantul pompierilor din Slatina. Acesta a ajuns să aibă o carieră militară după un eveniment nefericit din viaţa sa. Rămas orfan de tată, la 18 ani a fost prins de aleşii satului şi trimis să se şcolească la Slatina, fiind apoi transferat la „Cazarma Dealul Spirii” din Capitală. Participă la evenimentele istorice din 1859 şi are o misiune şi în timpul Războiului de Indepedenţă, fiind ulterior decorat cu Medalia Serviciul Credincios, clasa I şi „Apărătorul Independenţei”.

Istoricul Laurenţiu Guţică-Florescu relatează, în cartea sa Istoria oraşului Slatina, despre momentul în care olteanul şi-a început cariera militară.
 
„Ştefan Suvalcea s-a născut la 1839 în comuna Stoicăneşti, judeţul Olt. Rămas orfan de tată încă de timpuriu se vede pus în situaţia de a «vedea de casă şi munca câmpului». În anul 1857 este «prins cu funia de aleşii satului», fiind trimis la Comani. De aici a fost dus sub scorta dorobanţilor la Slatina. A depus jurământul de recrut în biserica Ionaşcu. După acest episod, a fost transferat la Bucureşti, fiind repartizat în «Cazarma din dealul Spirei, Polcul I de Piotă»”, precizează istoricul slătinean.

Evenimentele de la 24 ianuarie 1859 îl prind la Bucureşti, unde participă ca soldat la alegerea lui Cuza ca domn.

Potrivit istoricului Laurenţiu Guţică-Florescu, chiar Suvalcea relatează despre actul istoric de la 24 ianuarie 1859: „«şi la alegerea domnului Cuza Vodă au fost mari răzbateri în Bucureşti şi la Cameră; două luni de zile noi, soldaţii, nu ştiu dacă am tras cizma din picior de 2-3 ori, puşi de santinelă, pe la barieri şi la Cameră, când a dat Dumnezeu, în luna decembrie anul 1859 (autorul nu îşi mai aminteşte exact luna - n.n), am avut repaus, alegându-se şi Domn»”.

Este în mijlocul evenimentelor din 1859, onorează misiuni precum apărarea „Micii Uniri” şi aplanează revolta grănicerilor din Muntenia şi Oltenia.

Ştefan Suvalcea este încadrat pompier militar, dobândind apoi gradul de sergent major.

Îl întâlneşte pe Cuza

Istoricul slătinean spune că Suvalcea l-a cunsocut pe Cuza, după ce a lucrat doi ani la Palatul Domnesc.

„Timp de doi ani a fost ordonanţă la Palatul Domnesc, prilej cu care l-a cunoscut pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza. În memoriile sale aminteşte de un episod petrecut într-o noapte de gardă la Palat: «În noaptea de 23-24 ianuarie 1862, eram de serviciu la Palatul Domnesc; servictorii Palatului făceau curăţenie şi pregătiri pentru serbarea zilei următoare, 24 ianuarie, uşa sălii tronului rămăsese întredeschisă, înăuntru, ici, colea, câte o lumânare aprinsă; atât curiozitatea, cât şi îndemnul unui coleg de la Artilerie, mă făcu să intru înăuntru şi încet, încet, am ajuns până în mijlocul sălii, mirându-mă de frumuseţile ce vedeam, când aud nişte paşi ce se afundau în covor, şi totdeodată văd pe Măria Sa Cuza Vodă în halat şi cu scufa în cap; n-am mai văzut înaintea ochilor!! Tot ce am putut face mai degrabă, a fost de a lua poziţia şi a saluta. După ce revizui mai multe lucruri pe acolo, Măria Sa se retrase în apartamentul său, iar eu părându-mi-se că am un sloi de geaţă în spinare, am eşit afară în vârful picioarelor!... O săptămână după aceasta nu mi s-a luat sloiul din spinare de frica pedepsei»”, relatează Laurenţiu Guţică-Florescu.

Pe durata carierei de pompier a participat la stingerea mai multor incendii din Capitală, unde a şi fost rănit. După efectuarea stagiului militar, a fost numit conducător poştal ataşat la Palatul Domnesc.

„«În ţară, nefiind telegraf, înainte de plecarea domnitorului în inspecţia ţării, mi se dădea marşutu, iar noi plecam de avizam căpităniile de poştă, spre a pregăti caii de mers înainte. În această calitate am traversat în lung şi lat întreaga Ţară Românească, în galopul cailor. Tot în această calitate, ataşat ca ordonanţă, am avut ocazia de a vedea Austro-Ungaria până la Viena, unde se făcea intervenţia pentru unirea Poştelor şi Telegrafelor cu România, în Cameră au mers la 1865, luna iunie»”, scrie chiar Suvalcea în lucrarea sa «Biografia şi istoricul lui Ştefan D. Suvalcea, comandantul pompierilor din oraşul Slatina, judeţul Olt»”, citat de Guţică.
 
În calitate de ordonaţă, în septembrie 1860, îl însoţeşte pe Cuza în vizita la Constantinopol.

„«La Constantinopol am fost ca ordonanţă după domnitorul Cuza, care mergea pentru scopul de a scuti Ţara de tributul ce plătea România, Turciei; iar sultanul de bună primire ce a făcut domnitorului nostru Cuza, i-a dăruit şi un regiment de zuavi pentru a-l comanda»”, notează în cartea sa istoricul slătinean, citându-l chiar pe Suvalcea.

Laurenţiu Guţică-Florescu relatează şi evenimente amuzante din cariera olteanului.

„Un alt episod savuros din cariera pompierului oltean este cel petrecut în anul 1864, cu prilejul întâmpinării Doamnei Elena Cuza, care venea dintr-o călătorie din străinătate. «În toamna anului 1864 (...) sunt chemat de Librik şi Pisoschi, care-mi deteră poruncă să mă duc în mahalaua Scopiţilor să poruncesc o pâine mare, mare de tot, şi cât de frumoasă, la un brutar ce se numea ochi albi. Întâiu n-am priceput scopul pentru care se pregăteşte, dar în urmă am aflat că soseşte în ţară, Măria Sa Doamna Elena Cuza. Mi s-a dat în primire pâinea învelită într-o maramă frumoasă şi am plecat la drum cu întreaga suită, compusă şi din mai multe dame de onoare, având sub îngrijirea lor şi pe micul Principe Alexandru Cuza. (...) În drumul dintre Râmnic şi Focşani, trecând noaptea prin nişte mâncături de ape şi bălţi, observăm că pâinea cu marama nu mai era. (...) Din nebăgare de seamă căzuse în baltă. (...) Ajungând la Focşani, prima grijă a ministrului M. Gogâlniceanul a fost de a da ordin prefectului şi căpitanului de Dorobanţi, a pleca în urmărirea hoţilor, iar a noastră de a merge în oraş, pentru a face altă pâine şi a cumpăra altă maramă. (...) Plecaţi din Focaşani, am trecut apa Putnei, după vre-o două ceasuri de drum, ne-am întâlnit în plin câmpul cu Măria Sa Doamna, care venea cu suita de armată... S-a făcut obişnuitele formalităţi de întâmpinare, însă noi eram inimă sburată... căci ne aminteam de chestiunea cu pâinea. În fine, dă Dumnezeu, şi vedem că se desfac numai nişte cutii cu bomboane parfumate din care s-a servit Doamnei şi suitei. Modul de cum am îngrijit de suita domnească, mulţumind mult şi pe Măria sa Doamna, a dat ordin, când ne-am întors în Bucureşti, colonelului Pisoschi să-mi sporească leafa de la 200 lei vechi la 300 de lei vechi»”, citează Guţică în cartea sa.

Ştefan D. Suvalcea a fost numit ordonanţă pe lângă Comisia Domnească constituită în vederea secularizării averilor mănăstireşti. După abdicarea lui Cuza, Suvalcea se întoarce în localitatea natală, unde este ales primar. Demisionează după un an, angajându-se apoi la Oficiul Poştal din Slatina. Din 1868 până în 1911 este comandant de pompieri în Slatina.

Decorat cu Medalia Serviciul Credincios, clasa I şi „Apărătorul Independenţei”

Misiunea lui Suvalcea va continua şi în timpul Războiului de Independenţă, fiind ulterior decorat cu Medalia Serviciul Credincios, clasa I şi „Apărătorul Independenţei”

„În timpul Răzbiului  pentru Independenţă (1877-1878) este însărcinat de Ministrul de Război cu misiunea coordonării rechiziţiilor şi distribuţia acestora la unităţile militare din Calafat, Turnu Măgurele şi Corabia. A fost ordonanţa lui I.C. Brătianu însoţindu-l de mai multe ori la inspectarea depozitelor şi a modului de efectuare al transporturilor. Pentru serviciile aduse a fost decorat cu Medalia Serviciul Credincios, clasa I şi Apărătorul Independenţei”, a conchis Guţică despre cariera lui Suvalcea.