Când am început eu să dau de ceea ce înseamnă presă, pe toate canalele media găseai câte un punct de vedere, ba al unui student plecat la studii în Anglia, ba al unei IT-iste angajate la o multinaţională, ba al unei profesoare, fiecare structurat în câte o scrisoare în care era înfierat sistemul. Pe vremea aceea era înjurat Ponta sau alte personaje care acum sunt prezentate drept cavaleri în alb care vin să ne scape de guvernul actual.
Constat că strategiile s-au schimbat şi nu mai avem parte de scrisorile de altădată. Nicio IT-istă care locuieşte în Silicon Valley nu mai scrie depeşe la „gazetă” să înfiereze puterea, niciun profesor universitar la o facultate de prestigiu din străinătate nu mai zice nimic. Avem, în schimb, tot felul de inşi sau inse care scriu pe Facebook, care au păreri de tot felul şi care sunt preluate de presă ca adevăruri absolut. Tot ce scrie pe propria pagină poliţista din Băicoi sau profesorul din Fleştenoage devine literă de lege şi e preluat de agenţii, ziare şi gazete.
Cum ar veni, scrisorile de altădată au devenit postările de astăzi...
Însă e uşor să recunoşti aceeaşi lucrătură ca în cazul plagiatului lui Ponta, apărut într-o revistă „Nature” de care nu auzisem până atunci şi nici de atunci, sau de blogul de Wordpress pe care au apărut pozele cu Bica şi Udrea la Paris, site care a fost şters după 10 minute, timp suficient ca fotografiile să fie preluate de toată presa.
Păpuşarii sunt aceeaşi, şi-au schimbat doar instrumentele. Reţeta succesului este testată şi garantată!
Caută
