Unii au numit secolul 21, secolul vitezei pentru că toate lucrurile se petrec repede, tehnologia şi ştiinţa avansează în fiecare secundă. Eu l-aş numi altfel: secolul disperării, mai ales în perioada aceasta a sărbătorilor, când lumea parcă iese din globul de cristal, în care stă tot anul, şi se năpusteşte în magazine pentru a face provizii. Este perioada anului pe care am început să o detest cel mai mult, deşi atmosfera de sărbătoare a Crăciunului şi Naşterea Domnului ar trebuie să reprezinte motive de bucurie.
Peste tot, pe stradă, în trafic, în magazine totul este o agitaţie. S-a declanşat o adevărată nebunie, o goană absurdă după cumpărături. Când vezi disperarea cu care oamenii se îmbulzesc, se înghesuie în magazine de parcă vine Apocalipsa. Cel mai mult, în această perioadă, se bucură comercianţii care fac orice pentru a ne ademeni şi a ne stimula apetitul pentru cumpărături şi pentru consum. Din păcate, această nebunie ne epuizează atât fizic, cât şi psihic, în loc să ne bucure. Înaintea Revelionului se repetă scenele de dinaintea Crăciunului, când marile magazine sunt umplute până la refuz de oameni agitaţi, grăbiţi şi nervoşi. Plăcerea sărbătorilor dispare brusc la coadă la supermarket. Nervii se întind la maximum şi cedează lângă banda plină cu tot felul de cumpărături. Aruncăm în coş tot ce ne trebuie şi mai ales ce nu ne trebuie.
Cred că în ultimii ani s-a cristalizat fenomenul terapiei prin shopping, despre care specialiştii spun că îi ajută pe oameni să treacă mult mai uşor peste stările de tristeţe şi le redă fericirea. Oricât am fi de nebuni după cumpărături, în perioada aceasta din an a merge după cadouri este un adevărat calvar, ştiind cât de greu este să alegi cadoul potrivit pentru fiecare, în condiţiile în care în aceste zile lipsa de civilizaţie este la fel de vizibilă în traficul rutier, pe stradă sau în orice loc public în care suntem obligaţi să interacţionăm cu cei de lângă noi.
Simbolismul Crăciunului a rămas doar o amintire plăcută căci, an de an, acesta s-a transformat într-o sărbătoare dezgustătoare prin care iese la iveală ce-i mai prost din români. Nu a mai rămas nimic din spiritul sărbătorii, nu mai este vremea colindului, ci este vremea să mâncăm cât mai mult, de parcă ar veni sfârşitul lumii. Cred că principala cauză pentru care nu mai simţim atmosfera de sărbătoare este necunoaşterea semnificaţiei sărbătorilor. Ca urmare, tindem să înlocuim sărbătorile cu orice altceva. Însă ce e grav, din păcate, şi poate că nu ne dăm seama, este că în loc să evoluăm, ne abrutizăm pe zi ce trece şi ne întoarcem cu sute de ani în urmă.
