Votul care nu schimbă nimic

Mă număr printre românii care au votat de fiecare dată, de când am acest drept, şi chiar îi îndemn şi pe alţii să meargă la urne. În ultimii zece ani, de fiecare dată, în ziua votului, trec pe la secţia de votare, îmi fac datoria de cetăţean şi plec la redacţie. Mă apuc să dau telefoane, să aflu noutăţi, verific informaţii, merg iar la urne, dar în calitate de reporter, iar seara mă găseşte uitându-mă pe exit-poll-uri.

Duminică va fi la fel. Doar că, deşi mulţi speră, votul de pe 26 mai nu va reprezenta nicio surpriză, nu va fi niciun catalizator al schimbării, pentru că nu văd cum poate să dea peste cap ierarhia politică stabilită în 2016.

PNL, USR-PLUS sau Pro România vor înregistra scoruri bune, mai ales ultimele două, dar tot va fi prea puţin să răstoare PSD, aşa cum îşi propun liderii lor. E normal să spere şi să distribuie în bula lor că vor face şi că vor drege, să-şi scoată oamenii la vot, dar nu va fi nicio surpriză.

Chiar şi aşa, mi-aş dori ca prezenţa la vot să fie mare şi să fie o diferenţă imensă între cei care votează la europarlamentare şi cei care ştampilează pe referendumul lui Iohannis. Să fie o prezenţă suficientă încât referendumul să nu fie validat. Abia apoi se pot răsturna lucrurile şi ne putem aştepta la o surpriză pentru alegerile prezidenţiale, iar Dacian Cioloş îşi freacă mâinile de bucurie.

Contrar la ceea ce se crede, nu Liviu Dragnea sau candidatul PSD este cel mai mare adversar al lui Iohannis, în toamnă, ci chiar Dacian Cioloş. Să vedem...