M-am temut tot timpul de intervenţiile făcute copiilor, fie ele chiar şi minore. Chiar şi când le dau tratamente prescrise pentru prima dată, şi aici mă refer la medicamente, mă tem că vor face vreo reacţie severă şi vor păţi ceva.
După ce micuţul de patru ani a murit, acesta suferind un stop cardio-respirator în timpul unei intervenţii stomatologice, fiind supus unei anestezii de tip analgosedare, temerile mele s-au amplificat.
Am auzit şi voci care au spus că de ce au acceptat părinţii o astfel de anestezie. Şi eu sunt unul dintre cei care aş fi preferat această variantă. Decât să aud copilul urlând la stomatolog, şi ştiu cât de dureroase şi chinuitoare sunt aceste tratamente, aş fi ales această variantă. Să fie sedat, dentistul să-i rezolve problema, fără să fie traumatizat. Nu intru în detalii despre tipul de anestezie, nu am cunoştinţe medicale, spun doar că aş fi ales varianta cu copilul sedat.
Mai toate hârtiile care sunt semnate înaintea unei intervenţii, fie că vorbim de copii, fie că vorbim de adulţi, sunt considerate simple formulare. Puţini sunt cei care le acordă atenţie, mai ales că mulţi medici îi asigură că nu se va întâmpla nimic, că sunt doar formalităţi.
Aştept un răspuns ferm al organelor de anchetă, ca să mi pot duce copiii la stomatolog.
Caută
