Proiectul „Înfiinţare parc Balta Gării şi înfiinţare spaţii verzi în oraşul Balş, judeţul Olt” a apărut în anul 2011, an preelectoral în care primarul de azi al Balşului a demarat pregătirile pentru a-şi convinge concetăţenii să îi mai acorde o dată încrederea. Pregătiri care au constat, printre altele, în anunţarea acestui proiect de amploare, cu o valoarea estimată la aproape 1,6 milioane de lei (mai exact, 1.588.000 lei), finanţat din fonduri comunitare prin Ministerul Mediului şi primit bine de către bălşeni. Licitaţia s-a ţinut în data de 20 iulie 2011, cu participarea a două firme interesate, câştigătoare ieşind SC Data Incorporated SRL din Iaşi, care a depus oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, respectiv 1.381.479 lei, fără TVA. Contractul de lucrări nr. 142.000 a fost semnat în 14 septembrie 2011 şi firma ieşeană s-a apucat de lucru. După alegerile din 2012 interesul primarului reales a început să scadă în intensitate, lucrările la obiectivele investiţiei s-au rărit şi ele, pentru că executantul nu îşi primea tranşele de bani prevăzuţi în contract.
Edilul, în loc să uzeze de toate formele legale pentru a duce la bun sfârşit proiectul, a ridicat din umeri după ce s-a văzut cu sacii în căruţă, adică reales primar. Rezultatul este o privelişte dezolantă acolo unde în prezent trebuia să existe terenuri de minigolf, un stadion, alei pietonale pe malul lacului „Balta Gării”, bănci, o apă mai curată, o terasă pe lac, bărci, o alee de promenadă iluminată care să lege parcul de la Balta Gării cu cel din centrul oraşului. Dar cel mai grav lucru este acela că s-au dus pe apa sâmbetei foarte mulţi bani. Lucrările au stagnat definitiv în 2013 şi de atunci tot ce s-a mai mişcat pe marginea proiectului au fost doar plângerile prin care constructorul a atras atenţia primăriei că din zonă sunt sustrase diverse bunuri şi că este nevoie de o implicare mai mare în ceea ce priveşte paza spaţiului.
Dezinteres criminal
Nu este pentru prima oară când o autoritate a administraţiei publice manifestă un dezinteres criminal acolo unde nu se poate fura nimic. Pentru că, fiind finanţat din fonduri comunitare, prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu, proiectul parcului a fost, într-adevăr, o investiţie din care nu se putea „ciupi” nimic. O spunem în contextul în care, după cum am dovedit în ediţiile precedente ale publicaţiei noastre, în cadrul mai multor investiţii făcute cu bani din bugetul local sau din bugetul statului au existat plăţi ilegale de ordinul miliardelor de lei vechi către firme apropiate actualei administraţii. Cazul celor două blocuri de locuinţe sociale, în timpul realizării cărora s-au făcut plăţi ilegale de 3,6 miliarde de lei vechi către constructor, şi al sălii de sport de la Şcoala Gimnazială „Mihail Drumeş”, proiect în care s-au făcut plăţi de peste şase miliarde de lei vechi cu încălcarea legii, sunt doar două exemple în acest sens.
Pentru a ocoli prevederile OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, care oferă, printre altele, cadrul legal pentru atribuirea lucrărilor finanţate din fonduri publice în urma unor licitaţii care să conducă la cheltuirea eficientă şi economicoasă a banilor provenind din fonduri publice, Primăria Balş a introdus mai multe obiective în programul anual de investiţii pe 2015 fără a avea la bază documentaţii tehnico-economice aprobate de consiliul local. Procedând în acest fel, echipa lui Teodosescu a ocolit OUG 34/2006, dar a încălcat Legea 273/2006 privind finanţele publice locale, care stipulează că „pot fi cuprinse în programul de investiţii publice numai acele obiective de investiţii pentru care sunt asigurate integral surse de finanţare prin proiectul de buget multianual”.
Potrivit aceleeaşi legi, „pentru fiecare obiectiv inclus în programul de investiţii sunt prezentate informaţii financiare şi nefinanciare. Informaţiile financiare vor include valoarea totală a proiectului, creditele de angajament, creditele bugetare, graficul de finanţare, pe surse şi ani, corelat cu graficul de execuţie, analiza cost-beneficiu, care va fi realizată şi în cazul obiectivelor în derulare, costurile de funcţionare şi de întreţinere după punerea în funcţiune”.
Inutilitatea a înlocuit utilitatea
În timp ce investiţia parcului, în ciuda utilităţii sale reale, a fost lăsată de izbelişte, primarul Mădălin Teodosescu cheltuia, cu girul majorităţii controlate din consiliul local, mii şi mii de euro pe statuile care azi străjuiesc, fără nici o utilitate, intrarea în primărie. „Investiţia” ridică mari semne de întrebare nu doar asupra utilităţii sale, dar şi asupra modului în care a prins viaţă. Cele 15 socluri au fost prinse în cadrul proiectului „Oraşul Nou”, finanţat din fonduri europene.
Statuile reprezintă un alt capitol bugetar acoperit din banii cetăţenilor, adică de la bugetul local. Lucrările au fost realizate, dintr-o răşină care imită bronzul, de sculptorul craiovean Gheorghe Rodion, care a încasat pentru fiecare statuie 800 de euro. Neîntrebaţi de nimeni nimic, cetăţenii au suportat, astfel, din taxele şi impozitele lor, nu mai puţin de 14.000 de euro. Neavând atâtea personalităţi importante încât să merite o statuie, autorităţile au avut ceva de căutat în istoria oraşului pentru a acoperi numărul de socluri construite. Aşa au apărut, pe lângă marile figuri plecate din această mică urbe, şi busturi ale unor oameni de care bălşenii nu au auzit niciodată.
Cu acest bagaj de „mari realizări”, primarul în funcţie le cere bălşenilor încă o dată voturile, bătând, în campanie electorală, zi de zi, străzile. Inclusiv pe cele pline de gropi, care n-au mai simţit „gustul” asfaltului proaspăt de ani şi ani.
