Primele peisaje pe care le-a văzut viitorul expert în geografie au fost cele din comuna olteană Coteana, localitatea în care s-a născut la 15 ianuarie 1902. Tot aici a absolvit şi cursurile şcolii primare, după care este trimis la Constanţa, pentru a urma cursurile Şcolii Normale, la îndemnul învăţătorului său, care a văzut în copil un potenţial intelectual uriaş. La Constanţa a întâlnit un alt om, Constantin Brătescu, care a văzut în el sclipire şi care avea să-l ghideze spre geografie.
„Constantin Brătescu îi va îndruma paşii, trimiţându-l la Liceul Internat din Iaşi, pe care Ion Conea îl absolvă ca şef de promoţie în 1922. La sfatul mentorului său va urma între 1922-1926 cursurile Facultăţii de Litere, secţia geografie a Universităţii din Bucureşti. Dovedind seriozitate şi o solidă cultură generală, ajunge asistentul lui Simion Mehedinţi la catedra de geografie”, explică Ion D. Tîlvănoiu, directorul Asociaţiei culturale „Memoria Oltului”.
Tot sub îndrumarea profesorului Simion Mehedinţi îşi va elabora şi teza de doctorat, cu titlul „Ţara Loviştei”, pe care o va susţine în 1934. Lucrarea sa va fi publicată şi va primi premiul „Gheorghe Lazăr” al Academiei Române în 1936. Până în 1949, când devine profesor titular, Ion Conea va parcurge toate treptele didactice ale învăţământului universitar. În paralel, predă cursuri de geografie la Şcoala Superioară de Război.
Contribuţie semnificativă în ştiinţa geopolitică
Ion Conea nu s-a oprit doar la statutul de profesor, ci a început să exploreze o serie de ramuri ale geografiei mai puţin cunoscute. Înainte de toate, Conea este primul teoretician al geopoliticii româneşti, cu preocupări acoperind tot spectrul teoretic al acestei noi discipline, de la istorie la cadrul conceptual şi metodologic.
„Temele predilecte asupra cărora se opreşte autorul sunt atât cele teoretice, vizând statutul epistemologic al geopoliticii, cât şi cele din zona aplicabilităţii concrete, precum: etnogeneza, continuitatea şi unitatea poporului român, coordonatele geografice şi geopolitice ale pământului românesc, caracteristicile spaţiului românesc, frontierele naţionale. Deşi perioada în care Ion Conea a activat în acest domeniu a fost scurtă, schimbările petrecute în România postbelică ducând la interzicerea geopoliticii, opera acestuia rămâne un model incontestabil pentru geopolitica contemporană românească. O aplecare mai atentă asupra scrierilor sale ar putea oferi numeroase repere în cercetarea geopolitică. În studiul «Geopolitica – o ştiinţă nouă», apărut în 1937, Conea defineşte geopolitica drept «ştiinţă a zilei», care îşi propune ca obiect de studiu «mediul politic planetar», adică «jocul politic între state», exprimat prin raporturi de forţă, care creează «presiuni». Totodată, el leagă apariţia geopoliticii de procesul denumit astăzi mondializare sau globalizare”, povesteşte Dragoş Frăsineanu în volumul „Geopolitica”, apărut în 2007.
A dat viaţă toponimiei româneşti
Mai mult, Ion Conea este considerat a fi întemeietorul toponimiei româneşti. Astfel, graţie implicării sale, toponimia iese din tărâmul „arid” al lingviştilor. În capitolul intitulat „Toponimia” din lucrarea „Clopotiva – un sat din Haţeg”, monografie sociologică apărută în 1935, olteanul evidenţiază importanţa chestionării pe teren a locuitorilor în ceea ce priveşte toponimia locală pentru a nu ajunge la concluzii greşite. Conform accepţiunii sale, hărţile româneşti erau la acea vreme un cimitir toponomastic caricaturizat, deoarece erau făcute de străini sau de oameni care nu erau pregătiţi, şi nu de specialişti care să meargă pe teren şi să afle informaţii de la oamenii locului.
„Filologul sau lingvistul stă de obiceiu la masa de scris şi-şi culege materialul toponimic de pe hartă, ori din studiile altora. Pe el îl interesează să-i dai cât mai multe nomina locorum de acestea – ale căror origini el va apuca să le caute în tezaurul lexical. De aceea de multe ori, din lipsa unui substrat geografic absolut necesar pentru studiile de această natură, cercetările de toponimie filologică duc la dezlegări neaşteptat de greşite. Ca şi studiile de etnografie, cele de toponimie trebuiesc verificate în realitatea vie de pe teren, să se razime pe o temelie geografică şi să nu iasă numai din mediul de cimitir al hărţii ori al muzeului”, explica Conea în monografia apărută în 1935.
A dorit să fie înmormântat în localitatea natală
Cu toate că a fost unul dintre cei mai apreciaţi specialişti în domeniu, fiind chiar şi profesorul de geografie al regelui Mihai, fapt ce i-a adus numeroase neplăceri după instaurarea regimului comunist, peste care a reuşit însă să treacă cu fruntea sus, Ion Conea a păstrat mereu în suflet plaiurile natale. Drept dovadă, acesta a vrut ca după moarte, care l-a atins în 22 iunie 1974, să fie înmormântat în comuna Coteana. Mormântul său, lângă care se află cel al soţiei sale, este înconjurat cu gard metalic, iar pe crucea de marmură frumos ornamentată este o inscripţie simplă: „Profesor doctor docent Ion Conea, 1902-1974“. De asemenea, în curtea şcolii din Coteana se găseşte un bust al lui acestuia, având următoarea inscripţie: „Ion Conea, 1902-1974, întemeietorul toponimiei româneşti”.
