Aţi jucat în piesa de teatru „Amadeus” pe scena centrului Cultural „Eugen Ionescu” din Slatina, în luna iunie 2016, aţi fost personalitatea festivalului „Oltenii &... Restu’ Lumii”, iar acum v-aţi lansat la Slatina două dintre cele mai îndrăgite cărţi ale dumneavoastră. Ce prietenie vă leagă de Slatina?
Dacă eu am revenit înseamnă că mă leagă un sentiment frumos de Slatina şi de oamenii de aici. Dacă eu sunt aici, înseamnă că demonstrez practic omului că ţin la el, că îmi place. Numai din dragoste fac acest lucru. Un sentiment sincer şi dezinteresat. Pentru asta am venit, să vă revăd şi să vă dau autografe.
V-aţi făcut deja prieteni aici?
Da, sigur, în frunte cu George (n. red. - George Smarandache, directorul Centrului Cultural „Eugen Ionescu”). Acum nu se pune problema că el este director şi eu sunt actor. El este prietenul meu.
Cum apreciaţi viaţa culturală slătineană?
Observ că de la an la an evoluează încet, dar bine. Sincer, văd o evoluţie şi mă bucură asta, că lumea vine la spectacole, la expoziţii şi la diverse evenimente. Am auzit că aici există o şcoală de copii care îi învaţă de mici arta interpretării pentru ca elevii să devină actori, cântăreţi, artiști într-un cuvânt. Sunt plăcut impresionat de ce am găsit la Slatina. Păi când am fost şi am filmat în împrejurimi ca şi la Craiova, în urmă cu mulţi ani, Slatina era ca un târguşor. Acum este un oraş şi aş putea spune cu locuri minunate, unde te poţi simţi bine. Nu am decât să mă bucur când văd că oraşele din provincie, şi nu mă refer numai la cele din zona Olteniei, ci din toată ţara, evoluează.
Care sunt rolurile care v-au marcat cariera?
Toate rolurile. Sunt multe de spus. Eu nu aş fi acceptat să joc într-un film sau într-o piesă de teatru dacă nu aş fi avut ceva de spus prin rolul căruia îi dădeam viaţă. Asta este structura mea. Nu mă schimb acum. Aşa am gândit, aşa am simţit din fragedă pruncie, când am îmbrăţişat această haină a actorului, şi nu este uşor prin câte am trecut şi câţi oameni - neoameni am cunoscut şi am rezistat şi voi rezista, iar publicul este cel care mă judecă. Dacă zice că sunt un actor de mâna a zecea, aşa este, dacă zice că sunt number one, number one sunt. El, publicul, decide.
De ce nu v-aţi însurat cu Sara Montiel, marea dumneavoastră dragoste?
Pentru că ea era măritată şi ăsta a fost un impediment. Ea a vrut doar să aibă un copil cu mine.
Dar v-aţi gândit vreodată să plecaţi din ţară şi să fiţi alături de ea?
Nu, niciodată. Am mai avut multe oferte. Nu îmi părăsesc pământul. Aici m-am născut. Sunt legat cu fibre puternice, cu rădăcini adânci de glia asta românească. Nu sunt vorbe mari, sunt vorbe pe care le spun din inimă. Asta este convingerea mea şi cu convingerea asta voi închide ochii forever, când m-o lua Dumnezeu.
Veţi mai reveni curând la Slatina?
Cum să nu revin. Când voi avea ocazia, fie cu teatru, fie tot aşa în juriu sau un eveniment, voi veni cu dragă inimă pentru că mă simt bine.
