Gustul foarte picant al frunzelor a făcut ca, din Antichitate, cresonul să fie folosit drept condiment. În spatele proprietăţilor gastronomice se ascund însă mulţi factori benefici în tratamentul diverselor boli.
Acţiune salutară la nivelul aparatului pulmonar
Bogata compoziţie a cresonului (fier, fosfor, mangan, arsenic, cupru, zinc, iod, ulei sulfoazotat, vitaminele A, B, PP, E, caroten şi extract amar) ne convinge de diversele sale proprietăţi şi indicaţii. Ne va fi deopotrivă uşor să constatăm că acest aliment-medicament are proprietăţi comune cu alte vegetale, pe temeiul aceloraşi constituenţi. Astfel, esenţa sa sulfoazotată, pe care o găsim şi la alte crucifere precum ridichea neagră, hreanul şi varza, îi conferă o acţiune remarcabilă mai ales la nivelul ficatului, al intestinului, al aparatului pulmonar, al tegumentelor şi fanerelor, al articulaţiilor. Cunoscutul nutriţionist francez Rancoule a reuşit să cultive creson într-o apă îmbogăţită în fier şi iod, sporindu-i conţinutul în aceste elemente şi, prin aceasta, eficacitatea lui în anumite sindroame. Totuşi, menţionăm faptul că această plantă, în doze prea tari, este greu tolerabilă de persoanele care suferă de sensibilităţi stomacale şi, de asemenea, poate provoca fenomene de cistită. În aceste situaţii, este recomandabil să se reducă dozele. Mai mult, cresonul sălbatic, infectat de dejecţiile oilor, poate transmite parazitul hepatic „duva ficatului”, deci ar trebui să vă feriţi de cresonul râurilor care străbat păşunile.
Aliment perfect pentru iarnă
Cresonul de grădină este o plantă foarte uşor de cultivat. Poate fi semănat oricând şi în orice fel de pământ, având siguranţa că în câteva săptămâni frunzele sale vor fi bune de cules. Doar în miezul verii, pe căldurile mari, este bine să-i căutaţi un loc mai răcoros şi umbrit, ca să obţineţi frunze fragede şi mai numeroase. De asemenea, se recomandă ca primăvara, când plantele pornesc mai repede să formeze tulpini florale, să semănaţi la intervale mai apropiate, ca să nu duceţi lipsa gustoaselor frunze de creson. Seminţele acestei plante deţin întâietatea absolută în privinţa vitezei de încolţire. La 10-15 grade Celsius, ele răsar în mai puţin de 24 de ore. Această proprietate este utilizată uneori iarna, pentru a se obţine în casă o verdeaţă proaspătă, care să dea savoare şi aspect plăcut salatelor şi mâncărurilor grase şi monotone ce se servesc cu precădere în acest anotimp.
Este antidotul nicotinei
Cresonul de grădină este aperitiv, tonic, remineralizant, antianemic, antiscorbutic, hipoglicemiant, expectorant, sudorific, vermifug, anticancerigen (injecţiile cu extract de creson frânează cancerele experimentale), este stimulentul vitalităţii bulbului pilos şi, mai ales, este antidotul nicotinei, fapt care îl recomandă persoanelor care doresc să renunţe la fumat. Planta este indicată în cazul afecţiunilor de inapetenţă, astenie, limfatism, scorbut, anemie, tuberculoză, bronşită sau alte afecţiuni pulmonare, dermatoze (râie, pecingine, eczeme), litiaze biliare, afecţiuni hepatice, litiaze urinare, afecţiuni urinare (retenţia urinei), reumatism, paraziţi intestinali, hidropizie, diabet. Ca uz extern, poate fi aplicat în situaţii de alopecii, afecţiuni ale pielii craniului, plăgi atone şi ulcere.
Combinat cu vin roșu are efect vermifug
Sucul de creson poate fi folosit atât ca uz extern, cât şi intern. Se recomandă 60-150 g zilnic adăugate în apă sau în supă rece, iar pus într-un pahar cu vin roşu are efect vermifug. În cazurile retenţiilor urinare se adaugă la o jumătate de pahar cu suc de migdale dulci sau untdelemn de măsline, în părţi egale.
Prescris diabeticilor
Sulful, calciul, împreună cu celelalte săruri minerale îi conferă cresonului proprietăţi remineralizante şi antianemice, de care pot profita anorexicii, astenicii, limfaticii şi anemicii. Datorită conţinutului mare de vitamina C, este demonstrat ca fiind un antiscorbutic puternic. Stimulează diureza, motiv pentru care persoanele care suferă de o boală urinară ar trebui să consume zilnic creson proaspăt. O altă componentă importantă din compoziţia cresonului este carotenul, pe care ficatul şi mucoasa intestinală îl transformă în întregime în vitamina A (în 100 g creson se găsesc 5,5 mg caroten, comparativ cu 6,5 mg din morcov). Consumul zilnic a 6 mg caroten de adulţi previne anumite tipuri de cancer, cum ar fi cel gastric şi pulmonar. Nu în ultimul rând, el este prescris diabeticilor, deoarece produce scăderea valorii zahărului din sânge (glicemia) şi din urină (glicozuria), precum şi persoanelor constipate, pentru că are proprietatea de a colecta resturile alimentare de pe pereţii intestinali şi de a ajuta la evacuarea lor. Frecţiile cu suc sunt recomandate în caz de alopecie, deoarece cresonul opreşte căderea părului şi fortifică scalpul. Frunzele proaspete, pisate, se pot aplica în situaţiile în care se constată plăgi atone. Cresonul este un bun cicatrizant şi obţine rezultate miraculoase şi în tratarea abceselor, flegmoanelor şi antraxului. Puteţi scăpa şi de pistrui dacă la trei părţi de suc adăugaţi o parte de miere. Lichidul obţinut se agită şi se întinde pe faţă dimineaţa şi seara. După uscare, se spală cu apă.
Excesul provoacă iritaţii digestive
Cum spuneam, în doze prea mari, sucul de creson poate provoca la unele persoane iritaţii ale aparatului digestiv sau fenomene de cistită. Totuşi, există persoane care fac asemenea excese. Ei bine, în aceste situaţii, se vor reduce dozele sau se înlocuieşte sucul cu creson fiert, înăbuşit sau pe aburi, ori se consumă în amestec cu suc de morcov.
De asemenea, dacă în ciuda contraindicaţiilor folosiţi creson sălbatic, acesta trebuie foarte bine spălat, deoarece poate fi infectat de o suită întreagă de bacterii, care se pot localiza în stomac şi pot deveni paraziţi hepatici. Pentru o întrebuinţare în siguranţă şi adecvată a cresonului, este obligatoriu să consultaţi medicul sau fitoterapeutul şi să nu-l folosiţi fără acordul lor, în special în situaţiile în care pacienta este femeie gravidă sau alăptează.
Sursa: www.taifasuri.ro
