Mergem înainte, pricopsiţi să rămânem

Am intrat în 2012! Anul de competiţie electorală al cărui final va fi unul singur: unii vor lua puterea, ceilalţi se vor consola. Au început deja nuanţările: presupuneri comandate, cotări la casele de pariuri, revelaţii de ultim moment şi zvonuri încinse la bursele locale. Promisiunile stridente de damă uşoară, zdravăn sulemenită, nu vor cunoaşte vreun adaos calitativ, ci doar burduşiri suplimentare.

Nici meschinăriile ieftine ale eternilor candidaţi şi nici declaraţiile sforăitoare pe teme de grija pentru judeţ şi ai lui locuitori nu vor mai putea prosti oltenii. Mai ales atunci când, interesat doar de potol, ameţit zdravăn de putere şi lingăii din jur ,începi să-ţi dai şi cu dreptu-n stângu după ce ţi-ai dat cu stângu-n dreptu şi nu ai învăţat nimic!

 

Chef cu lăutari în sediul primăriei

 

„Excelenţei sale”, domnului senator Ion Toma, politica i-a oferit multe: imunitate parlamentară, bani fără număr, funcţii politice primite la troc, posibilitatea ameninţărilor şi a şantajelor verbale contra servicii diverse, aşezarea în locuri călduţe pe principiul serviciu contra – serviciu a unor cunoştiinţe mai mult sau mai puţin fidele, dar categoric obediente, prosperitate fără frontiere în lucrările pe banii publici obţinute de SCADT, firma partid, în vremuri de criză, onoruri cum îi plac domnului preşedinte interimar UNPR Olt, sărutări iudaice cu duşmanii de ieri, inclusiv chefuri cu lăutari în cinstea domniei sale date pe bani publici în sediul primăriei, sub privirile împietrite ale amărâţilor care au strâns şi din dinţi şi cureaua, până li s-a tăiat răsuflarea. A fost posibil şi s-a întâmplat, sâmbătă, 7 ianuarie 2012, an electoral, de Sfântul Ion, cu acceptul domnului senator Ion Toma, la Slătioara. Acolo unde primarul Savu Ciocârlan trăieşte şi respiră prin porii tătucului senator care a făcut ce-a făcut şi l-a scos primar, două mandate consecutiv. Să nu vă imaginaţi că domnul senator a făcut pomeni electorale, ultima sub formă cash, înjurând-o pe Ana Anghel de la PDL, azi colegă de coaliţie, chiar în turul al doilea al alegerilor locale trecute, de dragul slătiorenilor. Ori de grija lor, pentru a trăi bine… Mai bine a trăit şi trăieşte doar primarul Ciocârlan, care a arvunit SCADT-ului toate lucrările, de zeci de miliarde lei, din comună. Şi după principiul cine-mparte, parte îşi face, nici primarul nu o duce rău, dimpotrivă! Cu limuzine, tiruri, casă şi curte de lux, firme pe numele rudelor, primarul Savu nici nu-l putea aştepta altfel la Slătioara pe tătucul - senator, decât cu… lăutari! A fost Botezul Cailor, sărbătoarea tradiţională a comunei pentru care consilierii locali au alocat câteva zeci de milioane lei, bani publici. Din ei au fost plătiţi şi lăutarii de la Tomei, care au ţinut cheful din primărie, până târziu în noapte şi care i-au cântat senatorului „Căpitane de judeţ”… De cântat i-a cântat şefului, la cerere expresă şi domnul subprefect Copilău! Melodia preferată a domnului senator?! „M-am născut cu stea în frunte”, asta-i place să-i gâdile urechea domnului senator, care pare să nu accepte că şi stelele cad şi mor, tot pe pământ…Să nu vă închipuiţi că la petrecere au participat şi localnicii. Lor li s-a permis accesul doar la privitul artificiilor şi tremuratul în ploaie cât a ţinut parada cailor. La bairamul cu lăutari din primărie au avut liber doar baronii, acoliţii primarului şi numai doi consilieri locali, trecuţi cu Savu la UNPR - Ungureanu Savu, finul primarului şi Manole Ioja, celorlalţi nouă aleşi locali, PDL, PNL şi PSD, accesul fiindu-le strict interzis!


Nu aşa s-a întâmplat cu salariaţii SCADT, cei care l-au însoţit pe domnul senator la sărbătoarea comunei. O prezenţă care a stârnit rumoare în rândul locuitorilor ce l-au confundat pe senatorul Toma cu Mărgelatu. Nu-i vina lor, săracii, că asemănarea a avut la bază vestimentaţia, ultimul răcnet în materie de modă a progresistului care, în urmă cu două luni, le trimitea scrisori în care le plângea de milă şi de grijă.
Parpalac de fiţe şi de firmă, lung până la călcâie, pălărie cu boruri largi, a la Texas, ambele negre la culoare, au dat senzaţia de saturaţie şi prosperitate slătiorenilor şi tot ele l-au eclipsat pe subprefectul Jenel Copilău, cel care l-a însoţit pe domnul senator, cu zâmbetul pe buze şi cordial, chiar dacă, până mai ieri, se înjurau reciproc, cu foc… Când la mijloc intervine politica, mai ales că ea e şi progresistă, uită omul de tot şi de toate!


Nici nefericitul accident al tânărului lovit de cal şi dus cu ambulanţa în stare de şoc la spital nu le-a tăiat onorabililor pofta de masă şi de şpriţ, garnisită din plin cu acorduri lăutăreşti. Mantaua şi pălăria domnului senator nu aveau cum să ascundă surprize de conduită şi caracter. Chiar dacă asta cere treapta funcţiei deţinută, lipseşte greutatea conferită de credibilitate, care, mimată, repetată şi mai ales împinsă peste o anumită măsură, devine meteahnă.

 

În prăvălia partidului-SCADT se face inventarul…

 

Mutat în sediul SCADT, în prăvălia UNPR Olt, partidul - firmă, se face inventar. Ce avem, ce ne mai trebuie şi, mai ales, pentru cine?! Constructorului şef, oficial, îi merge bine! Şi-a luat tainul de la putere la sfârşitul lui decembrie 2011, câteva zeci de milioane de euro şi nicio lucrare a firmei sale începută în localităţile judeţului nu a rămas neachitată. Aşa încât, auditul intern încheiat cu brio şi multe zerouri în coadă l-au îndulcit pe domnul senator. Poate concepe liniştit alte scrisori către alegătorii din colegiu, în care să-şi manifeste profunda durere pentru viaţa grea pe care le-a făcut-o guvernul, care lui i-a dat toţi banii pe lucrările firmei. Şi-a ţinut obiceiul şi a trecut, liniştit fiind că şi-a luat toţi banii pe lucrări, la presiuni şi ameninţări. Când nu sunt primarii subiectul, potopul ameninţărilor şi presiunilor cade pe directorii UNPR din deconcentrate, chiar dacă, în numirea lor, senatorul Ion Toma nu are niciun merit. După ce Cătălin Davidescu de la Prestaţii Sociale a fost nevoit să-i facă loc în instituţie Luminiţei Tudora, a venit rândul doctorului Andrei Iordache de la DSP, care a primit ordin de la senator să numească în funcţia de director medical la Ambulanţa judeţeană pe nora primarului de la Schitu, chiar dacă acesta e pesedist de când se ştie, iar doamna nu întruneşte condiţiile legale. Pe lista impunerilor domnului senator îşi aşteaptă rândul şi Dragoş Turcitu, care trebuie să obţină şefia de la Ape Jitaru, în locul pedelistului Cristi Năstase, recompensă pentru renunţarea la preşedinţia UNPR Slatina, în favoarea lui Emil Oproiu, unul din directorii SCADT. Dacă la Olt nu a avut succes, firesc de altfel căci primarii au fost cei care nu l-au mai vrut pe senatorul Toma la presedinţia PSD Olt, la agăţat de primari s-a dus domnul senator şi în Dâmboviţa. Filosofia, aceeaşi: nu contează cât, nu contează cum, la număr să fie şi să dea bine la Bucureşti! De reuşit, nu a reuşit să agaţe niciunul! Nici măcar pe Constantin Niţă, primarul din Bucşani, locul de origine al senatorului.


Un fel de portărel agresiv, de rang superior, avid de bunătăţi pentru sine. Numai cine pupă vârtos primeşte, iar senatorul nu-şi pierde gratuit vremea cu oportunităţi cu nume şi prenume neconsacrate. Dânsul se închină oricărui crez cu condiţia rezervării personale a locului întâi. Aşa a propagat, în urbe, candidatura sa pe Colegiul 1 Senat, zona de Nord a judeţului şi Slatina şi tot aşa a propagat şi candidatura fostului pedelist Laurenţiu Moisiu, pe Colegiul 4 – Balş, deţinut azi de Valeriu Steriu despre care domnul senator Toma spune că va candida sigur pe un colegiu la Bucureşti.


Providenţial şi proverbial în anumite aspecte, mândru cu cei mici, linguşitor cu cei mari, terfelind prin ordine dictatoriale tot ce-l face să se simtă cum este, nu-l agasaţi pe domnul senator cu lucruri considerate de dânsul mărunte. Dacă îl sâcâiţi cu intenţii ori programul de guvernare, se supără tare. Are şi un scop. Scopul e că vrea să fie tot timpul la putere. Şi asta nu e un păcat! Păcatul este că domnul senator nu este un reacţionar convins, totdeauna doar profitor de funcţii şi onoruri, nu are idealuri şi dispreţuieşte mulţimea… Câţi ca dânsul?!