Oamenii comisarului „Tătuţu”. Cazul „La dolce vita”

După ce, săptămâna trecută, am prezentat cazul în care ofiţerul Laurenţiu Lazăr, zis „Tătuţu”, de la Investigarea Fraudelor din cadrul IPJ Olt, a fost cercetat pentru infracţiunea de instigare la fals, o cercetare suspect de subţire din partea unui procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova care l-a făcut, practic, scăpat pe Lazăr, continuăm seria dezvăluirilor despre trecutul penal al celui care în ultimii ani devenise un soi de tătic al infracţiunilor locale. Unele dintre aceste infracţiuni pentru care ofiţerul este cercetat acum în stare de arest preventiv au fost aduse la cunoştinţa unor procurori încă din timpul în care ele erau săvârşite, dar pe atunci magistraţii se căzneau să obţină condamnări mai mult pentru găinari decât pentru figuri precum „Tătuţu”, aşa că ofiţerul a reuşit să scape întotdeauna atunci când cineva a încercat să-i riposteze pe calea legii.

În primăvara anului 2009, comisarul şef Laurenţiu Lazăr a fost cercetat într-un dosar penal pentru abuz în serviciu de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Plângerea a fost făcută de patronii restaurantului „La dolce vita” din Slatina, după ce ofiţerul îşi dăduse în petec acolo cu prilejul unui control zice-se inopinat. Ce s-a întâmplat de fapt? „Tătuţu” a descins în restaurant după-amiaza pe la ora 16.00, a efectuat un control fulger şi zgomotos, solicitând documentele firmei şi, cum patronii nu erau de faţă ca să le ofere (aceştia locuiesc în Piteşti), unui angajat i-a fost aplicată o amendă de neam prost. Ca să fie cât mai convingător, ofiţerul a cerut sprijinul altor instituţii de control. În afară de amendă, a fost confiscată şi marfă, mai exact 100 sticle de vin. La întocmirea procesului-verbal de constatare a fost folosit pe post de martor semnatar un consumator „oarecare” prezent în local. Pe baza declaraţiei acestui martor, „Tătuţu” a scăpat basma curată. Ei bine, dacă se afla la timp că martorul cu pricina nu era un oarecare, ci un apropiat al poliţistului, povestea ar fi avut, poate, un alt final. Nu s-a aflat la timp, dar s-a aflat într-un alt dosar penal în care Lazăr a fost cercetat pentru instigare la mărturie mincinoasă în cazul din 2009.

Martor „plasat”

În urma investigaţiilor noastre a reieşit că martorul care a declarat în faţa organelor de cercetare penală că se afla la restaurantul „La dolce vita” din pură întâmplare şi că nu îl cunoştea pe poliţistul Lazăr este Paul Budencea, patronul firmei SC Acord Invest SRL din Slatina, o firmă specializată în comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate de produse nealimentare. Ei bine, Budencea este una şi aceeaşi persoană cu cea pentru care „Tătuţu” făcea, prin 2009, mari presiuni asupra unui angajat al Finanţelor Publice Olt să întrerupă controlul la firma acesteia. În fapt, SC Acord Invest SRL făcea parte din schema infracţională a lui „Tătuţu” pentru care acesta este cercetat acum, după gratii, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire sau aderare la un grup infracţional organizat, şantaj, complicitate la delapidare, la organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc, tentativă de înşelăciune, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi conflict de interese.
În schemă, SC Acord Invest SRL avea sarcina să preia deşeuri din materiale feroase şi neferoase de la unele firme din Potcoava şi să le plaseze uneia dintre firmele controlate de omul de afaceri Gabriel Brătucu, SC Prodal SRL, care avea contract de monitorizare, pază şi protecţie cu SC Ro Edil Service SRL Slatina, administrată de soţia lui Lazăr, dar de care se ocupa, de fapt, chiar ofiţerul, potrivit procurorilor. În plus, şi firma controlată de „martorul” Paul Budencea avea, pe atunci, contract de pază şi protecţie cu firma familiei Lazăr. Iată, aşadar, cine a semnat, ca simplu martor, procesul verbal în restaurantul „La dolce vita” şi care l-a scăpat pe Lazăr de dosarul de abuz în serviciu. Ce căuta, de fapt, „Tătuţu” în restaurantul în care fusese plantat omul lui? Se pare că unitatea nu beneficia de servicii de pază şi protecţie.

Instigare la mărturie mincinoasă

Ulterior, amenda aplicată angajatului restaurantului a fost anulată în justiţie, iar marfa conficată a fost returnată proprietarilor. În anul 2010, povestea este abordată indirect la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, într-un nou dosar în care comisarul şef Lazăr este acuzat de infracţiunile de instigare la fals sub semnătură privată, instigare la mărturie mincinoasă şi evaziune fiscală. Deşi i s-au adus dovezi certe că povestea de la restaurantul „La dolce vita” a fost o făcătură cu alt substrat decât controlul în sine, deşi i s-au furnizat informaţii potrivit cărora povestea răspundea la infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă, procurorul de caz Nicu Goşea de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova nu găseşte nimic suspect în dosar. Ce e drept, ca şi într-un alt caz, nici în această cauză procurorul n-a prea transpirat în a verifica, prin cercetări specifice profesiei de magistrat, informaţiile primite.

Apă la moară

În aceeaşi plângere, sub ochii procurorului craiovean au apărut numeroase alte informaţii legate de activitatea infracţională a comisarului şef Laurenţiu Lazăr pentru care acesta este acum cercetat de procurorii DIICOT Craiova, însă magistratul a lăsat atunci să-i scape toate aceste aspecte.

 

Iată o mostră pusă sub semnătură în faţa magistratului craiovean de o persoană care a lucrat, la un moment dat, pentru „Tătuţu”: „Având în vedere prezenţa aproape zilnică a d-lui Lazăr Laurenţiu la sediul SC Ro Edil Service SRL pentru a hotărî în probleme ce privesc administrarea şi conducerea curentă a societăţii, faptul că salariaţii, în special agenţii de pază, îi spun «şeful», precum şi alte aspecte duc la concluzia că domnul Lazăr Laurenţiu face afaceri în mod direct, cât şi prin persoane interpuse, încălcând dispoziţiile legale care interzic astfel de activităţi. Aşa se explică bunăstarea afişată de acest poliţist, care, pe lângă imobile proprietate personală, este şi deţinătorul a trei autoturisme de mare valoare (un BMW decapotabil, o maşină de teren şi un BMW seria 7). Cred că se impune luarea de măsuri specifice de urmărire şi monitorizare a activităţilor, clar infracţionale, desfăşurate de domnul Lazăr Laurenţiu”. 


Într-o linie logică firească ce se ţese din aceste amănunte se pune următoarea întrebare: în afara lui „Tătuţu” şi a celorlalte persoane cercetate în dosarul DIICOT nu s-ar impune ca şi cei care i-au dat apă la moară ofiţerului să răspundă la nişte întrebări?