Floarea Vasile din comuna Scărişoara, satul Plăviceni, are 67 de ani, iar de când se ştie a frământat pâine pe care o coace în ţest. Femeia spune că a început să facă pâine la opt ani, încercând să-şi suplinească mama ce era plecată la muncă la CAP.
„Frământ pâine de când aveam opt ani. Mama se ducea la Colectiv, mă lăsa acasă cu sora mea, şi frământam pâine şi o coceam până seara. Când venea acasă, găsea pâinea coaptă”, a spus femeia.
Pâinea mamei Floarea de la Scărişoara nu are nici aditivi şi nici afânători. Reţeta este simplă: făină de grâu, drojdie, puţină sare, toate amestecate cu apă călduţă.
„Înainte făceam nişte turtiţe din făină amestecate cu mălai şi adăugam spumă din vin. Le uscam la umbră. Acum în locul turtiţelor punem drojdie. În pâine pun acum doar făină, sare, drojdie şi apă călduţă. Şi le frământ”, a adăugat Floarea Vasile.
Nu a renunţat în ruptul capului la vatra ei
Gospodăria femeii de la Scărişoara nu a scăpat de dorinţa copiilor de a moderniza locul. Lutul a fost înlocuit cu plăci moderne de ceramică, bucătăria fiind acum una în pas cu vremurile.
Mama Floarea s-a opus schimbărilor şi nu a renunţat în ruptul capului la vatra ei.
„Copiii au făcut acasă bucătăria cu gresie şi cu faianţă, dar eu mi-am păstrat vatra şi cu corlata unde fac în continuare pâine”, a spus amuzată olteanca.
În simplitatea ei, femeia şi-a dat seama cât este de bună pâinea frământată de mâinile ei atunci când a fost apreciată de înalţi specialişti ai Ministerului Agriculturii.
„Copiii lucrau la sere, la Işalniţa, le dădeam pâine ca să ducă la colegi, să facă o masă. Directorul de acolo a fost foarte încântat de această pâine. Prin 2010, aceştia s-au dus cu produse olteneşti într-un târg, la Bucureşti, la Agronomie. Eu am făcut pâine la ţest şi m-am gândit să le dau la ei. Pâine a ajuns la Daniela Popa din Ministerul Agriculturii, care a fost cucerită de gustul autentic şi ne-a invitat cu ţest cu tot la Bucureşti. M-am gândit atunci cum să plec eu cu ţestul la Bucureşti, că mama mi-a spus că el nu trebuie să plece din vatră. Până la urmă am ajuns cu ţestul în Capitală şi toată lumea a rămas cu gura căscată”, a adăugat Floarea Vasile.
„Este o sărbătoare când facem ţestul”
Pentru că trăim alte vremuri, oltenii au renunţat să mai facă pâine în ţest în zone extinse. Ţestul a fost înlocuit treptat cu cuptoare moderne, însă gustul nu a mai fost acelaşi. Gustul a fost sacrificat pentru comoditate.
Floarea de la Scărişoara spune că face în continuare ţeste în gospodăria sa şi vrea să ducă tradiţia mai departe.
„Testul este făcut de mine dintr-un amestec de argilă. Înainte trebuia să participe nouă femei, acum strâng şi eu vecinele şi facem împreună. Este o frumuseţe când facem ţestul, este o sărbătoare. Familia mea face ţeste în continuare, deşi tradiţia în zonă s-a pierdut”, a spus femeia.
Compoziţia unui ţest nu este complicată, însă secretele par a fi călcatul şi uscatul.
„Argila se udă de seara, se calcă cu picioarele de nouă ori, se adaugă pleavă, se calcă, se taie cu sapa, se fac muşuroaie, apoi se modelează şi se spoieşte. Îl acoperim apoi cu lipan. Se lasă mai bine de o lună şi jumătate la uscat, la umbră. Prima pâine coptă în ţest se aruncă la câini”, a relatat, succint, femeia toate operaţiunile pe care le face pentru realizarea unui ţest.
