Guvernul USL, avându-l ca port-drapel pe tânărul premier Victor Ponta, a intrat furtunos pe uşa din faţă a istoriei, încercând să demonstreze românilor că există viaţă după PDL şi, mai ales, prosperitate, după ce ne lepădăm şi de… Satana. Adică de Traian Băsescu. 284 de parlamentari ne-au arătat că PDL este o cauză încheiată. Împachetaţi într-un nou destin politic, aceştia văd în Victor Ponta politicianul princeps, iar în Traian Băsescu - politicianul decăzut. Roluri care nu se mai pot inversa, oricât ar încerca Elena Udrea şi Traian Băsescu să ne demonstreze contrariul. Odată cu instalarea lui Victor Ponta în fruntea noului executiv, cu toţii sperăm că se sfârşeşte o lume a politicii de gang, a culiselor fanariote şi a clientelei rapace, care au supt sângele economiei acestei ţări, şi răsare o altă lume a competiţiei libere, a democraţiei mai puţin originale, a libertăţii de expresie, a exploziei artei, culturii, educaţiei, producţiei etc.
Parcă-ţi vine aşa să faci o enumerare: Soljeniţân, Maica Tereza, Mandela, Ponta, Crin Antonescu… Reţinem însă această idee doar pentru noi, având în vedere setea de răzbunare şi foamea nestăvilită de putere ale unor personaje din USL, care semnalizează faptul că „Lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba!”. Mai coerent şi mai echilibrat ca niciodată, prin tot ceea ce a spus, premierul Ponta a dovedit că are simţul măsurii şi că este adeptul principiului atribuit lui Plinius cel Tânăr, care ne spune că toţi oamenii, indiferent de rangul lor social, sunt datori să respecte legea: „Non est princeps supra leges, sed leges, supra princeps!”.
Ce rămâne în urmă? Un PDL, care ne-a lăsat o istorie dezonorată, un popor aflat la capătul iluziilor sale capitaliste, discursul de capră metafizică al Elenei Udrea, cea care şi-a creionat obştescul sfârşit politic, dându-se încă o dată în stambă, în faţa naţiunii, şi hămăitul lugubru şi final al buldogului Vasile Blaga, care regretă că n-a plecat la PNL, dimpreună cu Frunzăverde. În absenţa unui Dumnezeu portocaliu, începutul sfârşitului PDL este un fapt împlinit… Prea mult aceşti pedelişti şi-au smuls sufletul, aruncându-l în cuşca propriului profit, prea mult gaşca lui Băsescu şi Udrea a fost încolonată pentru devalizarea acestei ţări, pentru sfidarea românilor, pentru discreditarea acestui stat în ochii străinătăţii şi, în definitiv, pentru discreditarea propriului partid a cărui dispariţie de pe scena politică a României echivalează (metaforic vorbind) cu căderea Zidului Berlinului…
PDL este astăzi un panteon fără… Zeus, fiindcă însuşi Traian Băsescu fuge de acest partid ca dracul de tămâie. Băşcălia pe care preşedintele şi-a arătat-o încă o dată la investirea Guvernului Ponta, reprezintă ultima revoltă a mediocrităţii unui sistem politic grav avariat, sistem pe care românii speră să-l uite cât mai repede. Până la proba contrarie, prestaţia premierului Ponta, precum şi cea a prezidenţiabilului Crin Antonescu ne arată că aceşti doi mari lideri sunt dispuşi să-şi sacrifice interesele de clan şi gaşcă, în favoarea democraţiei şi a relansării economice, în patria noastră bună, populară şi română…
