Nimeni nu acordă prea multă importanţă rozătoarelor până în clipa când ajung o ameninţare pentru grădină. Bulbii florilor, pe lângă faptul că sunt o ţintă uşoară, constituie o adevărată „delicatesă” pentru micile animale, fapt care impune adoptarea urgenţă a unor măsuri „defensive”.
Şoarecii de câmp, şobolanii, veveriţele şi cârtiţele sunt doar câteva rozătoare problemă, tentate să se înfrupte din aroma bulbilor de toamnă care înfloresc primăvară.
De aceea, poate primul lucru pe care ar trebui să-l înveţe un grădinar pus în această situaţie, este cum să învingă rozătoarele profitând de propria lor slăbiciune. Chiar dacă cei mai mulţi bulbi cad pradă atacurilor, există şi unele specii care cu brio pot ţine la distanţă rozătoarele. Câteva asemenea plante sunt: Coroana imperială, Laleaua Pestriţă, Scilla siberica şi Allium.
Allium karataviense (foto) este caracterizată prin frunze plane, late, ovale, lungi de circa 12 cm, mai scurte decât tulpina care nu depăşeşte 20 cm înălţime. La frumuseţea plantei contribuie ciorchinele floral, rotund, dens şi mare, cu un colorit de la roz la bej sau roşu liliachiu, cu striaţiuni roşii pe mijloc. Deoarece rezistă peste iarnă afară, prezintă un mare interes pentru cultivatori.
Coroana imperială (Fritillaria imperialis) face flori galbene, roşii sau portocalii şi este una dintre cele mai frumoase flori care răsar imediat după ce zăpada se topeşte. Planta are un aspect interesant, ce aminteşte de un ananas.
Laleaua pestriţă este o floare mult mai rară decât celelalte, întâlnindu-se în special pe câmpuri umede. În latină i se spune Fritilaria meleagris. În popor, floarea este denumită Ciubota din Rodina, căldăruşă, coarma, floare de şah. Laleaua pestriţă nu are miros parfumat, înfloreşte la începutul lunii aprilie. Fără umezeală din belşug, precum cea oferită de zonele mlăştinoase, laleaua pestriţă moare.
Sursa: www.gradinamea.ro
