Ca o lamă de lumină, România străluceşte din nou în corul naţiunilor europene. Prin gimnastică! Victoriile de aur ale fetelor noastre, obţinute în capitala Europei, reintroduc România în vraja civilizaţiei lumii, făcându-ne pe noi, cei de acasă, să fim mândri că suntem români şi că virtuţile noastre depăşesc adesea graniţele acestei ţări greu încercate. Aceste splendori naţionale, gimnastele noastre, au înlocuit, întotdeauna, cu succes, pe toţi ambasadorii României şi - de ce nu? - pe toţi miniştrii de externe post-decembrişti, care n-au fost decât nişte marionete însufleţite ideologic, în funcţie de culoarea sforilor trase de la Bucureşti. Cătălina Ponor, această româncă emblematică pentru ţara noastră, împreună cu celelalte Ponoare româneşti (Larisa Iordache, Sandra Izbaşa, Raluca Haidu, Diana Bulimar etc.) prefaţează parcă (după atâta amorţire) o nouă Românie, o nouă proiecţie a prezenţei noastre în lume…
Gimnastele noastre, dragi cititori, au dovedit, încă o dată, că s-au născut pentru frumos, că sunt aducătoare de bucurie şi că sunt capabile de acel miracol al deschiderii spre lume, precum nişte boboci de trandafir, purtători de bună-vestire. Ele reprezintă un plus de frumuseţe la această Românie pângărită de toţi politrucii mandibulari, căreia - din 1989 încoace - i-au sfărâmat în dinţi onoarea şi demnitatea. Ele fac parte din acea rasă românească, nobilă, a ultimilor „demiurgi” valahi, care - de-a lungul veacurilor, au adăugat un compliment în plus la destinul României.
Toate marile gimnaste, de la Nadia Comăneci, până la Cătălina Ponor, al căror talent nativ a fost modelat de Béla şi Márta Károlyi, respectiv Octavian Bellu şi Mariana Bitang, au îmbunătăţit imaginea României prin armele lor proprii şi prin propriile lor însuşiri fizice şi morale. Ele nu au fost trimise să înfrunte gimnastele lumii, aşa cum a fost trimisă, pentru „succesuri” efemere, în Parlamentul Europei, fără niciun merit, şi în urma unor maşinaţiuni electorale necurate, Elena Băsescu. Ele şi-au câştigat prestigiul prin muncă şi prin valoare, fără vicleşuguri şi dedesubturi ori alte fapte nelegiuite.
Trăim într-un univers în care sportul, alături de cultură, poate reideologiza spiritele, în sens benefic, şi poate constitui un model pentru această lume decăzută şi imprudentă. Cătălina Ponor şi întreaga echipă a României, alături de genialii lor antrenori, le-au dat o lecţie acestor elite derizorii şi călăuze oarbe care au condus şi conduc încă destinele nefericitei Românii. Astfel de campioane, precum sunt fetele noastre, spre deosebire de politicieni, rămân oameni de la început până la sfârşit. În acest moment, ele au încoronat tristeţea României cu un cuvânt mare: Onoare! Conştiinţă, suflet, patriotism în forma lui originară, candoare, frumuseţe fizică şi morală, spirit de luptă – iată echipamentul complet al gimnastei române.
Dragi prieteni, aceste fiinţe superbe, care încă se hârjonesc, în visele lor, cu îngerii -, reprezintă rezerva de grandoare a României, ce părea că este pe sfârşite… Clipe rare de plenitudine pentru români, murmure de izvor ale bucuriei, toate acestea ne fac viaţa cotidiană ceva mai dulce. Fiindcă, nu-i aşa?, sunt momente, în destinul unei naţii, când nimeni şi nimic nu i se poate opune învingătorului. Ponor d’honneur, putem spune în aceste clipe, acum când gimnastica românească a redevenit religie…
