A strâns în doi ani de mandat cât alţii într-o viaţă. Dacă s-a făcut om în primele două, în cel de-al treilea urmează să se desăvârşească… Are simţurile bine dezvoltate. Mai ales mirosul! Are şi mână bună, când intră în ecuaţie el şi-ai lui. A putut pentru că a avut parte şi de protecţie. Una compensată…
Primăria Slătioara, Ciocârlanu’ SRL
Eşti rudă cu primarul?! Eşti bugetar, angajat la primărie! Pe finul şi vărul lui, Savu l-a făcut viceprimar. Consoarta tot la primărie a prestat. Când a vrut şi ce a vrut, până a ieşit la pensie. Nepoţica e şi ea, inteligenţa primăriei, juristă. Inclusiv doi consilieri locali sunt şi ei finuţii Ciocârlanului. Dacă tot e Primăria SRL şi Savu jupân, cine-i neam cu mine, chiar dacă nu are carte, are parte! Aşa se explică cum, recent, Ciocârlanul şi-a angajat nepoţii, alţii decât cei trei, ca paznici, fără aprobarea Consiliului Local, întreţinători canalizare. Ce dacă nu au calificare de instalatori?! Nepotism să fie şi totul se rezolvă. În timp ce funcţionarii publici fără legătură de rudenie cu Savu muncesc pe opt milioane lei vechi pe lună, nepoţeii „întreţinători canalizare” iau 12!
Scroafa de la gaze!
Legătura între senatorul Ion Toma şi Savu Ciocârlan este una veche. Bazată pe interese reciproc avantajoase, ,,eşti om cu mine, sunt domn cu tine”, Savu Ciocârlan a avut parte de protecţia senatorului în toate afacerile derulate în comună, sub umbrela - ,,binele localnicilor”. Una din ele datează din 1994 şi dacă nici până azi nu are finalitate, motivaţia invocată de Savu Ciocârlan, una politică, nu este decât un alt mod de a-i fraieri pe slătiorenii care l-au ales din 2006 să le fie mai bine. Bine i-a fost doar Ciocârlanului…
Afacerea gaze, cu debut în 1994, are la temelie SCADT-ul lui Tomiţă. La vremea aceea, societatea senatorului câştiga lucrarea de introducere a gazelor în Slătioara. Nici la ora actuală, după 17 ani, comuna nu beneficiază de gaze. În schimb, a beneficiat firma lui Toma, care a încasat nu mai puţin de 20 miliarde lei, bani şi acum! Pentru staţia de gaze SCADT a construit o casă tip vilă, formată din şase camere care nu au avut altă utilitate decât intrarea în conturile societăţii a 20 miliarde lei. În mod stupid şi ilegal, lângă această construcţie denumită impropriu staţie de gaze, a apărut o alta, a unui alt afacerist, apropiat al lui Toma. Acolo, firma acestuia a postat la alegerile parlamentare trecute un banner cât casa cu… Ion Toma, senator! Cum primarul Ciocârlan a aprobat firmei Partener Prompt SRL construcţia în imediata apropiere a aşa-zisei staţie de gaze, au fost încălcate normele legale de funcţionare, ANR refuzând, corect, să dea aviz favorabil. Să reamintim că prin ,,generozitatea” lui Savu, Primăria Slatioara a plătit inclusiv o revizie la staţia de gaze, în valoare de 1,16 miliarde lei unei firme din Mediaş, fără ca această staţie să fi funcţionat vreodată. Lovit de amnezie, Ciocârlanul reclamă azi că, deşi are alimentare cu gaze în toată Slătioara din 2008 (?!), ANR întârzie să-şi dea acordul pentru funcţionare din ,,motive de natură politică”, anumite persoane din conducerea ANR dorind să se folosească de alimentarea cu gaze în campania electorală de anul viitor sau chiar să o întârzie până după alegeri. Singura ,,nominalizare” a lui Savu în toată această gângăvită a sa explicaţie, într-o scurtă declaraţie acordată unei televiziuni online, este ,,o scroafă de la gaze căreia nu mai vreau să îi dau numele”. Elevat limbaj!
De la tuci european la afacerea stadionul!
Căminul Cultural din Slătioara a fost modernizat prin accesarea fondurilor europene. Pe speţa în cauză legea-i clară: cinci ani de zile nu ai voie să dai altă utilitate instituţiei culturale decât strict pentru activităţi şi acţiuni culturale. D’aia nu mai poate Ciocârlan!
Ce lege, ce fonduri europene, ce interdicţie, ce cultură! Să fie nuntă! Şi nuntă a fost în renovatul cămin cultural pe fonduri europene. Fierbeau sarmale în tuciuri la intrare, se pregăteau meniurile în curte, ca la şatră! Şi ce dacă acolo nu există apă potabilă şi nici toaletă?! Nuntaşii au avut la dispoziţie zidurile europene ale europeanului cămin cultural, desăvârşind, prin generozitatea lui Savu, cel mai profund ,,act cultural european” - treaba mică! De la hai la nuntă, măi băieţi, ajungem la licitaţii. Şi acestea, grele de glorie şi pline de ,,substanţă”. Nicio licitaţie din Primăria SRL nu este semnată şi avizată de comisiile de licitaţie. Poate le face, din acest moment, la foc automat! Să se acopere… Profund în actul cultural, profund şi în inteligenţă. Aşa este domnul primar! Care construieşte, în prezent, stadionul. Numai că proverbul ,,minte sănătoasă în corp sănătos” nu are nimic de-a-face cu Ciocârlanul. Afacerea stadionul… da! Cum e posibil să dai avans 90% pe o lucrare care abia a început?! Este! Dacă te cheamă Savu Ciocârlan şi eşti jupân la tine în sat dai 5 miliarde lei avans pe o lucrare de 6, abia demarată. De ce?! Cui?! E o altă poveste!
Primar la Slătioara?! Ce mişto!
Cine-i harnic şi munceşte are tot ce vrea! Mai ales când eşti primar cu salariu de bugetar. Prosperitatea lui Savu, de când s-a instalat în primărie, a început să bată la ochi. Lumea vorbeşte, îşi dă coate, întreabă: de unde, bă, că e bugetar şi are câteva milioane pe lună?! De unde, ce?! Octavia, Sandero, Cielo, Audi A6 şi două tiruri! E parcul auto al primarului Ciocârlan. De unde?! Din salariul de bugetar! S-a strâns omu’, a făcut economii, a pus bani la ciorap. Aşa a făcut şi două nunţi cu ştaif, cu ştaif şi-a pavat şi curtea. Cu marmură, că pavelele nu mai sunt la modă. La aşa curte şi casă, aşa şi gard! Cât casa, să nu mai vadă cârcotaşii ce-i în curtea lui! Mai ales acum, când vine vreme de ales şi nu-i rău să fii primar!
El se jură că nu… Cine-l crede?
Când intri-n vorbă cu el, primarul Savu Ciocârlan trece de la o extremă la alta. Se declară mulţumit şi satisfăcut de măreţele sale realizări din epoca celor doi ani de mandate Savu la Slătioara. Spune că a făcut totul şi că nu mai are nimic de făcut. Realitatea din comună arată însă altceva, iar localnicii îl contrazic. A cârpit mai mult faţă de ce a promis. Savu se jură că nu îi mai trebuie primărie şi că nu va mai candida. Dacă e să dăm crezare localnicilor care-l judecă după cât a făcut şi cât a agonisit, hotărârea, la nervi spusă, poate fi una înţeleaptă. Cine-l crede însă? Nici măcar el! Cu atât mai puţin localnicii!
