Inteligent, ca să nu zic viclean, Paul Stănescu ştie să tragă spuza pe turta partidului său, profitând, cu vârf şi îndesat, de deruta în care se află cei trei trubaduri ai PDL Olt (Vâlcov, Bărbulescu şi Bălăşescu), aflaţi - definitiv şi iremediabil - la capătul carierei lor politice. Toate maladiile provocate de PDL la nivelul vieţii noastre de zi cu zi l-au aşezat pe Stănescu în fruntea unei armate (s-o numim, generic, USL), care va trimite PDL Olt la periferia politicii. Şi asta, chiar cu ajutorul câtorva pedelişti, care şi-ar da mai mult de jumătate din averile lor fabuloase pentru a fi primiţi în PSD şi pentru a-şi salva fundul de penetraţiile pe care le va exercita poporul asupra lor, după alegerile locale.
Deşi este perimată, ca şi Instituţia Prefectului (şi asta, din punct de vedere al evoluţiei democraţiei şi civilizaţiei europene), Instituţia Consiliului Judeţean Olt a fost şi a rămas, de la Revoluţie încoace, visul de aur al tuturor liderilor (pseudo) democraţi de la Olt. Din nefericire pentru ei, astăzi - mai mult ca oricând - acest vis s-a năruit totalmente, ei fiind nevoiţi să se închine noului lor stăpân: Paul Stănescu. Mai mult, grangurii portocalii i-au pus acestuia la dispoziţie şi întreaga lor mass-media, plătită pe bani publici grei, având în frunte mult controversata şi peltica televiziune locală.
Revenind la instituţia Consiliului Judeţean, putem spune că un preşedinte al acestuia poate fi unealta, dar şi victima primarilor, aşa cum şi primarii pot fi uneltele, dar şi victimele unui preşedinte, care poate spune, precum Ludovic al XVI: „Bugetul sunt eu!”. Sau precum Mischie Întâiul: „În pixul meu stă soarta localităţilor voastre”. Din fericire pentru masele largi, Stănescu a îmbinat echilibrul şi bunul-simţ cu diplomaţia, însuşire rară pe plaiurile noastre. Astfel, cu toată străduinţa adversarilor săi (cei din afara PSD, dar şi cei din interior), toţi primarii, care l-au certificat ca preşedinte, reprezintă - in integrum - agenţii săi electorali de forţă, în vederea viitoarelor alegeri locale şi parlamentare. Alături de aceştia vor veni şi primarii PDL, care se vor întoarce acasă, la PSD. Încercările de dezbinare, aruncarea pe piaţa media a tot felul de denigrări cu privire la relaţia dintre Stănescu şi primarii săi nu reprezintă decât gesturile disperate ale celor care - fiind cândva sub flamura roşie - şi-au pierdut privilegiile.
Echilibrat, credincios, devotat activului său de partid, însă tot mai conştient de faptul că nu este veşnic pe pământ, Paul Stănescu a rămas un arbitru onest, care-şi utilizează echidistant prerogativele, în raport cu absolut toţi primarii din Olt, eliminând astfel practicile bolşevice ale omologilor săi de la Revoluţie încoace. Se preconizează astfel o migraţiune inversă, fără precedent. Aceea dinspre PDL către PSD. Paul Stănescă însă refuză, cu eleganţă, pe cei din PDL, care se apleacă zilnic să-i facă pantofii, lăsându-i, totuşi, să-şi facă iluzii, dar intenţionând să facă o selecţie riguroasă între transfugii oranj, care vor să se închine celor trei roze. În rest, în PDL Olt scena este una tragicomică. Vâlcov, lângă Bărbulescu şi Bălăşescu, repetă zilnic în faţa oglinzii: „Singuri abia mai contăm, împreună contăm şi mai puţin. Doi dintre noi trebuie să-i prezinte lui Stănescu scrisorile de acreditare…”. Amin!
