Astăzi se împlinesc 657 de ani de la prima atestare documentară a Slatinei. La 20 ianuarie 1368 apare prima menţiune într-un document oficial a localităţii Slatina, deşi aceste meleaguri sunt locuite cu mult înainte de această dată.
Locuită încă din neolitic (5.500 a. Hr) cum o dovedesc numeroasele mărturii arheologice, Slatina este menționată intâia oară în hrisovul domnesc emis de Vladislav I (Vlaicu) la 20 ianuarie 1368 ca punct vamal.
Documentul scris în limba latină acorda privilegii comerciale negustorilor brașoveni, precizându-se că sunt scutiți „de toată vama noastră” de la Slatina.
Potrivit istoricilor, această formulare indică existența vămii anterior anului 1368, poate din timpul voievodului Seneslau (1241-1247), după cum apreciază unii istorici. Astfel, Slatina este al treilea oraș ca vechime al țării, după Câmpulung și Curtea de Argeș, capitale ale Țării Românești, ceea ce reliefează importanța așezării.
