Eterna lui văicăreală are legătură cu aşa-numitele „neînţelegeri” ale majorităţii consilierilor invocate de primar într-un prost gust care-l va costa nu peste mult timp. Sub masca băiatului bun, primarului grijului şi interesat, dar „sabotat”, Gheorghe Anghel scunde veleităţile şi metehnele tătucului Stalin cu care a crescut şi pe care l-a cultivat. Îl cultivă şi azi…
Primarul-calamitate
Ce le lipseşte caracalenilor să-şi construiască o viaţă liniştită? Ce lipseşte Caracalului să devină şi el un oraş în care să poţi vedea visurile locuitorilor săi devenite realitate? Nu există interviu sau declaraţie de presă în care Gheorghe Anghel să nu spună că, nemulţumit de administraţia locală, a dorit să ajungă primar „pentru a rezolva problemele comunităţii”. Dacă ţinem seama de dorinţa lui Anghel, numărul de mandate şi „reuşitele” acestora, cele din acest ultim timp fiind cu adevărat „speciale”, putem spune că totul a fost premeditat. Primarul Anghel a făcut tot ce a trebuit ca Anghel-cetăţeanul să fie tot mai nemulţumit, motivându-se astfel, să obţină mandat după mandat. De la primul şi până la actualul, edilul a mers din ce în ce mai rău, reuşind ca nemulţumirea să fie atât de mare, culminând cu ultimele acţiuni care au pus capac. Cui?! Caracalenilor, neputincioşi în faţa unui circ halucinant. Cotul şi pişcotul! De asta au avut parte locuitorii, supuşi nepermis şi într-o crasă nesimţire, unei continue umilinţe. Pentru fundurile câtorva apropiaţi, mii de oameni au fost sacrificaţi, în bătaie de joc, la mişto, după cum vrea muşchiul lui de şef. Aşa îi trece ziua de lucru… Ce-i pasă?! Ce are de pierdut?! Mai nimic...
Cetăţeanul Anghel, văzând ce se întâmplă în momentul actual prin oraş, nu are cum să nu-şi dorească încă un mandat de primar. Ca să poată distruge oraşul, iar alţii să nu mai aibă unde candida. Potrivit principiului „după mine potopul”, conform logicii primarului şi realităţii din urbe, dumnealui va renunţa să mai candideze la funcţia de primar, doar atunci când Caracalul nu va mai exista. Nu-i de mirare ce se întâmplă în această iarnă, caracalenii trecând prin clipe groaznice. Lipsa căldurii, a apei, nămeţii de pe străzi, gunoaiele sunt tot atâtea motive pentru cetăţeanul Anghel, să-şi mai dorească un mandat de primar. În care să facă ceea ce a făcut până acum - mai nimic!
A dorit să aibă putere şi bani, le are! Poate la început a fost animat de cele mai bune intenţii, dar ulterior s-a pervertit! Este de prea mult timp în funcţie, şi-a creat o gaşcă numeroasă şi supusă. Nu a avut somn până ce nu a făcut din Caracal un loc de unde tinerii pleacă fără să se uite înapoi, iar cei ce rămân merg pe stradă trişti, cu capul plecat, împovăraţi de neajunsuri. Între timp, primarul se scuză, însă mai mult se acuză, iar când se laudă ori se justifică singur, doar naivii îl mai cred. Cu o societate sugativă a banului public, IGO SA, falimentară şi totuşi în activitate, căldură cu ţârâita, mai puţin de zero grade în şcoli şi grădiniţe, unde elevii au devenit cobai, caracaleni „rău-platnici” şi „nesimţiţi”, primarul Anghel ar putea obţine, cu succes, titlul de primarul-calamitate! Din păcate, caracalenii trăiesc coşmarul unui primar total depăşit de situaţie şi probabil, iarna viitoare dacă-l mai apucă primar, va aduce un eschimoş la Caracal să-i înveţe pe locuitori cum să trăiască în frig! Mai mult ca niciodată, această iarnă a transformat apartamentele caracalenilor în iglu-uri din era glaciară a primarului Gheorghe Anghel. Niciodată, în ultimii 20 de ani, în Caracal nu a fost dezastrul de acum. Oraşul a trăit în zodia frigului, iar primarul a încercat „să aburească” în timp ce în primărie se lăfăia în căldură.
Preţul trădării profesorilor !
Vinovaţi fără vină, profesorii au fost nevoiţi să-şi ceară drepturile cu voce tare. Asta să-şi fi dorit primarul Gheorghe Anghel?! Pentru fundurile câtorva consilieri apropiaţi, primarul şi-a bătut joc de intelectualitatea oraşului. Încăpăţânarea primarului Gheorghe Anghel de a nu mai convoca şedinţe ordinare de consiliu local, de mai bine de un an şi jumătate, a aruncat oraşul în haos şi a lăsat profesorii fără salarii. Să nu fi anticipat primarul că aici se va ajunge? Categoric, a ştiut!
Din octombrie 2010, la Caracal nu s-a mai ţinut nicio şedinţă ordinară de consiliu local, chiar dacă legea prevede ca obligativitate convocarea lor, lunar. Mai presus de lege a fost edilul Gheorghe Anghel care a refuzat, la fel de lunar, convocarea acestora. Motivul!? Unul de gaşcă! Refuzul punerii în aplicare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile a Curţii de Apel Craiova, care dispunea excluderea din PSD a cinci consilieri locali şi, inevitabil, înlocuirea lor cu alţii. Numai că, aceşti cinci aleşi locali erau tovarăşii primarului Anghel. V-aţi întrebat vreodată ce datorie are primarul Gheorghe Anghel la cei cinci pentru care a sacrificat un oraş întreg?! Ce ştiu aceştia încât primarul mai degrabă a fost dispus să-şi bată joc de profesori şi să-i lase fără salarii decât să accepte schimbarea lor din consiliul local?! Motivaţia susţinerii cu orice preţ a acestora oferită presei de către primarul Anghel a fost una de-a dreptul fantasmagorică, să nu spunem imbecilă: „nu m-am ridicat pe cadavre şi nu mi-am bătut joc de oamenii alături de care am muncit”. Primarul nu a ezitat nicio secundă, însă, să-şi bată joc de toţi profesorii din oraş, luându-i drept naivi, spunându-le prin viu grai că singurele „cadavre” pe care nu dă doi bani sunt caracalenii! De muncit pentru oraşul în care este primar, să fi muncit doar cei cinci - Valerică Ionescu, Dănuţ Ghiţă, Eugenia Oprea, Georgeta Mincă şi Sebastian Pavel?! De muncit, în urmă cu patru ani pentru ca domnul Anghel să câştige cu greu în turul al doilea primăria, să fi muncit doar cei cinci, atât de vârtos, până la „sacrificiu”, încât primarul să sacrifice pentru ei toţi intelectualii oraşului?!
Din orgoliul edilului, datorită încăpăţânărilor mai mult sau mai puţin politice, profesorii au trăit ceea ce nu credeau vreodată! Au ajuns să-şi milogească salariile într-un oraş care este al lor şi pentru care cresc şi educă generaţii. Un oraş în care primarul a uitat cine i-a pus creionul în mână şi cine l-a învăţat abecedarul. Un primar care mai crede că manipularea este calea soluţiei şi pe care, culmea, o practică pe minţile unor oameni făuritori de oameni. Cât de înverşunat, plin de ură, dator, să fi fost Gheorghe Anghel atunci când şi-a permis să-i mintă, cu neruşinare pentru anii domniei-sale, pe dascăli spunându-le că aleşii locali, restul în afara celor cinci pe care dumnelui îi ţine în braţe, sunt cei care le blochează salariile, nedorind să voteze bugetul?! Aceeaşi manipulare, după acelaşi scenariu regizat şi pus în scenă de acelaşi edil în vremea anului trecut. Amintiţi-vă!
Şantaj premeditat, acelaşi unic scop!
După un scandal repetat, întreţinut premeditat de edil, Gheorghe Anghel îşi dă singur arama pe faţă şi se deconspiră! Şantaj premeditat, acelaşi unic scop! Dizolvarea consiliului local, acţiune demarată în instanţă de primar, „rezolvă” doua chestiuni: pofta ce-a poftit a primarului, care scapă de consilieri, arătându-le cine-i naşul şi jupânul şi minciuna deja propagată, că astfel profesorii şi-au putut lua salariile! Legislaţia în vigoare şi democraţia par să fie ecuaţii cu multe necunoscute pentru Gheorghe Anghel. Obişnuit cu stilul de unanimitate tovărăşească din şedinţele comuniste de partid, edilul dizolvă consiliul local. Şi nu oricând, deşi putea să facă asta şi mai devreme, ci acum, cu foarte puţin timp înaintea alegerilor locale! Astfel, consilierii, ăia care erau răi ori buni, nu vor mai afla nimic din tot ce înseamnă alocarea şi cheltuirea banului public, care devine, exclusiv, jucăria primarului. El va direcţiona, împărţi, da şi lua. Doar vin alegerile şi Gheorghe Anghel mai râvneşte un mandat. Şi la acesta va spune, precum la cel precedent: „e ultimul!”. Se va răzgândi între timp şi numai el, timpul, îi poate arăta domnului Anghel că veşnicia nu s-a născut în primărie. Din păcate, în toţi aceşti mulţi ani de când dumnealui a fost ales primar, nu a învăţat un lucru. Nici nu cred că mai poate: dacă vrea respect, trebuie să respecte! De arătat a arătat tot: că a evoluat de la furatul căciulii altora, la bătutul obrazului în piaţa publică, sperând să mai păcălească, încă o dată, istoria. Ceva tot i-a scăpat însă, în vasta sa experienţă, domnului Anghel: că istoria şi adevărul sunt singurele pe care nu le putem înşela la nesfârşit şi că el însuşi este istorie!
Un pensionar special, care nu se coboară la plimbări obişnuite prin oraş decât în preajma alegerilor când îl apucă dorul de Caracal şi pleacă hai-hui prin urbe, înconjurat de căţei bipezi.
