În Oltenia, tradiția Lăsata Secului este păstrată prin aprinderea unui foc mare, numit „Prepeleag”, în ultima duminică înainte de Postul Paștelui, în jurul căruia tinerii strigă flăcăii și fetele din sat, simbolizând purificarea și aducerea belșugului.
Obiceiul strămoşesc de Lăsata Secului este păstrat în continuare, în mai multe localităţi din Oltenia. Localnicii aprind focuri imense, pe care le păzesc toată noaptea, aceasta fiind ultima petrecere înainte de Postul Paştelui. Potrivit tradiţiei, seara este prilej pentru flăcăii satului să le strige pe fetele de măritat.
În multe localităţi, în ultima duminică dinaintea Postului Paştelui, se aprinde un foc mare, care ajunge la o înălţime de până la 15 metri. Denumit „Prepeleag”, după crăcana sau parul cu cuie de care gospodarii atârnau fânul sau oalele, trunchiul înalt al unui copac tăiat din pădure este amplasat într-o poiană, încărcat cu anvelope şi paie şi, la lăsarea nopţii, este aprins şi luminează întreaga localitate.
- Se strigă „fetele bătrâne”
Copiii şi tinerii se strâng la „Prepeleag” şi strigă fetele „bătrâne” şi pe flăcăii care încă nu s-au căsătorit, dar cutreieră uliţele satului pentru a-şi găsi perechea.
„Lucră mamă ce-i lucra/ Şi-mi porneşte ursita,/ Ca să mă pot mărita/ Că-s bătrână ca şi tine/ Şi râd oamenii de mine” şi „Deseară se lasă sec,/ Mă duc maică să mă-nec/ Draga mamii nu te duce,/ Că mai sunt zile de dulce”, sună strigătoarea pentru fete.
În cazul băieţilor, se strigă aşa: „Însura-m-aş, însura,/ Nu ştiu pe cine-aş lua/ Cea frumoasă nu-i de mine,/ Cu cea hâdă mi-e ruşine/ Cea frumoasă mă munceşte,/ Cea hâdă mă sărăceşte”.
Bătrânii satului spun că aprinderea Prepeleagului are ca scop îndepărtarea răului ce pândeşte din întuneric şi s-ar putea abate asupra localităţii. Focul este simbolul purităţii şi al primenirii, al arderii resturilor iernii şi naşterii primăverii.
A doua zi, resturile arborelui ramas din Prepeleag, se cumpără de către un localnic care oferă cel mai mult băieţilor care l-au adus din pădure. Acesta spune că dacă bagă în curte şi arde în sobă Prepeleagul va avea un an plin de belşug.
- Lăsata Secului la Izbiceni: Tradiții și obiceiuri străvechi păstrate cu sfințenie
La Izbiceni, în sudul judeţului Olt, localitate în care se păstrează încă multe obiceiuri de peste an, Lăsatul Secului este o adevărată sărbătoare, spune etnograful Muzeului Judeţean Olt, Claudia Balaş.
Sătenii se adună „la bâlbătăi“, focul care arde la răscruce de drumuri pentru alungarea relelor din sat. Vin de acasă cu plăcintă cu brânză, ţuică şi vin şi reconstituie atmosfera de altădată, apogeul constituindu-l străgăturile, fie între participanţii de la aceeaşi „bâlbătaie“, fie de la alt foc din sat.
„ Strigarea peste sat, în care erau batjocoriţi cei oropsiţi de soartă, fetele bătrâne, infirmii, cei cuprinşi de ceva patimă (beţie, lene, lux, fudulie, neghiobie, cămătărie, avarie, etc.), ne apare ca o decădere a unor practici legate de echinocţiul de primăvară, când începea să se mărească ziua şi de reînviere a naturii, a vegetaţiei.
În acest obicei par a supravieţui practici de invocare a forţelor benefice dezvoltării vegetaţiei şi de alungare a celor malefice. Petrecerile marcau acest moment de trecere, cum se întâmplă frecvent în folclorul obiceiurilor. Legătura cu postul s-a făcut mai târziu şi este, evident, o suprapunere”, a declarat Claudia Balaş, pentru adevarul.ro, menţionând că oamenii satului nu-şi permit să renunţe la obiceiuri pentru că „s-ar pierde rânduiala“.
