Mi-a fost dat, în aceste zile de Paşte, să suport, câteva ceasuri bune, compania unor „specialişti” portocalii în dialectologie. Nişte măgari cu galoane, care înjurau - de mama focului - democraţia. Eu ştiam că o parte a poporului român este nostalgică, şi asta, mai ales, din cauza sărăciei. Ceea ce m-a surprins însă la aceşti şmecheri şi tâlhari este faptul că ei urinau zgomotos pe „democraţia” care le-a legalizat bogăţiile fabuloase, pe care şi le-au însuşit prin fraudă, sub „înţeleapta” conducere a PDL. Uitându-se dispreţuitor la subsemnatul, de la înălţimile în care pe vremuri se citeau Marx şi Engels, aceşti infractori la ordine universală (printre ei trona şi o „barză” cu ochi albaştri) ridicau în slăvi pe toţi poeţii comunişti, picurând apoi lacrimi pentru Stalin şi Ceauşescu şi fiind capabili, în orice moment, să ne vândă istoria, morţii şi viii, primului muscal cu fes agitator, fără nicio condiţie şi fără nicio garanţie.
Aceşti indivizi, promovaţi de Traian Băsescu, rapaci şi hidoşi la suflet, sunt adepţii unei restauraţii comuniste speciale, care să nu le clintească perinile pufoase de sub fund şi care nu cumva să se atingă de averile lor fabuloase acumulate fără niciun merit. Ei plâng soarta patriei române cu lacrimi de crocodil (vezi Adriean Videanu, Berceanu, Udrea etc.), dar stăpânesc suprafeţe întinse de pământ, palate de cleştar, întreprinderi private, sclavi şi acareturi, prin care ne explodează şi ne umilesc fără ruşine. Veritabili ratoni portocalii şi torţionari în pardesiuri cu pistol, ei ne aduc aminte de relaţia dintre şobolan şi om. Ei (şobolanii) presimt întotdeauna orice schimbare politică, încercând să rămână la pupitru pentru a prinde din nou împărţirea bucatelor…
Atenţie, domnilor copreşedinţi ai USL Olt (Stănescu şi Ciugulea), că veţi avea - de-acum înainte - multe cereri de înscriere în partidele voastre! Un lucru trebuie să ştiţi însă: nu orice bărzăun portocaliu face miere. Din zăvozii aroganţi şi nemiloşi, care erau până mai ieri, ei au devenit fricoşi, milogi şi concesivi, fiindcă - nu-i aşa? - riscă să-şi piardă privilegiile imense, acumulate prin demagogie, minciună şi rapt. Cămaşa noastră, curată altădată, o poartă aceşti şmecheri şi găinari cu adeziune, când roşie, când portocalie, care trec dintr-o barcă în alta fără să clipească. Lustruind o istorie apusă, criminal-dialectică. Ei trăiesc în lux şi voluptate, scuipând cojile de seminţe în direcţia tăcerii şi toleranţei noastre, cot la cot cu contrabandiştii care sunt puşi să apere morala şi legea.
Ridicolă şi stupidă această burghezie proletară, care ne arată cu degetul că nu punem umărul la reconstrucţia ţării, după ce chiar ei, aceşti imbecili, aflaţi în ultima lor fază de alienare, au dărâmat-o.
