Am mai spus şi repet. Sunt patru lobby-uri clare, în lumea asta mare: ovreiesc, grec, armenesc şi maghiar… Ca urmare a celui dintâi lobby, cel mai răspândit pe Terra, România a avut nefericirea să fie condusă de un partid (PDL) care, deşi se află într-o sfâşietoare disoluţie, poate finanţa oricând cea mai grandioasă şi mai costisitoare campanie electorală din această ţară, pe care baronii portocalii au stors-o la maxim. Chiar dacă, în România, opinia publică pare că renaşte greu, din propria-i cenuşă, aceasta a sesizat politica aisbergului (adică politica a ceea ce se vede şi a ceea ce pare că nu se vede) pe care a promovat-o şi o promovează hoţeşte părintele PDL, Traian Băsescu. Tot ceea ce s-a inventat privind tehnicile insurecţionale în lupta pentru putere, de la Machiavelli încoace, PDL a practicat şi va practica, fără nicio ruşine. Marele meşteşug al lui Băsescu şi al camarilei sale este acela de a crea evenimente, prin minciună şi dezinformare, bazându-se pe miliardele de euro subtilizate din buzunarele românilor, şi pe aceleaşi forme eterne de narcisism şi aroganţă (vezi Mihai Răzvan Ungureanu, primul-ministru al serviciilor secrete), utilizate tocmai pentru a ocoli răspunsurile la marile întrebări despre nelegiuirile flagrante pe care le-a înfăptuit clientela marinarului.
Partidul Democrat Liberal încearcă să prindă tot, din orice poziţie, fiind adept al principiului comunist care spune că „funcţia creează organul”. El practică o formulă disimulată de a perpetua oligarhia, numită poliarchy (conform unei teorii a lui Robert Dahl) şi se bazează (cât cinism!) pe sociologia conflictuală a democraţiei originale (brevetată de Ion Iliescu şi desăvârşită de Traian Băsescu), şi nu pe sociologia consensuală, prin care România ar putea face paşi înainte. Între toate formaţiunile politice existente în România, PDL stă cel mai prost cu credinţa şi cu moralitatea, însă stă foarte bine cu căpătuiala, fiind capabil financiar să utilizeze tehnicile cele mai neortodoxe, pentru a opri actuala opoziţie de a prelua puterea. Nu contează cu cine guvernează şi ce compromisuri face în defavoarea ţării… Raţiunea lui Băsescu de a-şi conserva camarila la putere striveşte, ca un tanc sovietic, orice principiu democratic al unui stat de drept, aşa cum se spune că este astăzi România.
Manevrele oculte ale PDL, prin Mihai Răzvan Ungureanu, subminează logica (ideea) capitalistă şi - implicit - dezvoltarea României (vezi fragmentele de Românie pe care actualul guvern le vinde unor companii-fantomă, cu viteza vântului turbat), ucigând, definitiv şi iremediabil, ideea naţională. Se pare însă că poporul, alături de socialiştii lui Ponta şi de neoliberalii lui Antonescu, s-a trezit mai de dimineaţă, fiind hotărât să radă de pe harta ţării acest partid şi să-l neutralizeze pe Traian Băsescu - ultimul berevoi comunist, care ne-a spulberat atât cauza cât şi scopul de a trăi normal, într-o ţară normală. Din ce în ce mai des, românii vorbesc de o schimbare radicală a destinului lor frânt, într-o Românie în care apa, săpunul şi pâinea au devenit articole de lux.
