Aşa cum spunea I.D. Sârbu, un valoros scriitor anticomunist, „poporul român este un popor de ţărani, soldaţi lăsaţi la vatră, bizantinizaţi de slavoni, luminaţi şi exploataţi de grecii fanarioţi sub ocupaţie turcească, având mai târziu un rege prusac, o boierime franţuzită, pândiţi mereu de câteva imperii în destrămare, toate dornice să ne «elibereze», să ne mântuiască, înghiţindu-ne de vii cât mai repede…”.
Traversăm, din 1989 încoace, ani buni de incertitudini şi dezamăgiri, iar după alegerile din 2004 am crezut, cu adevărat, în putinţa schimbării clasei politice. N-a fost să fie aşa. N-am scăpat nici de minciună, nici de dictatură (vezi cum a călcat Băsescu pe Constituţie) şi nici americanii nu s-au înghesuit să transforme spaţiul nostru mioritic în ceea ce ei, ca tehnicieni universali, sunt capabili să facă. Revoluţie rimează cu producţie şi evoluţie, dar noi, românii, am ratat tocmai din cauza lipsei de producţie şi de evoluţie. În România nu s-a reuşit formarea unei burghezii consistente şi mândre, iar aristocraţia noastră nu a putut să iasă din mocirla în care a fost introdusă, cu pistolul la tâmplă, după abolirea Monarhiei, până în prezent. Sindicatele oscilează, căutând cu înfrigurare un cartel mai „gras” şi mai aproape de puterea politică…
Popii au ajuns mai hoţi şi mai nesătui decât cămătarii, iar învăţământul a rămas o moară în care se macină caractere, se învaţă supunerea, linguşirea şi turnarea aproapelui. PDL nu mai are niciun interes să reuşească reforma, iar Opoziţia flutură steagul roşu al belşugului, după un principiu cunoscut în epocă: „Dacă noi vom mânca nouă găini şi voi (poporul) doar una, se cheamă că, în medie, vom mânca, nu-i aşa?, câte cinci găini fiecare”. Tuflită şi compromisă, clasa politică actuală a ratat captarea bunului-simţ latin al căii de mijloc şi spiritul critic al raţiunii simple şi practice, bălăcărindu-se dialectic, într-o junglă din care nu pot ieşi nici patrioţi adevăraţi, nici euroatlantici, ci nişte bieţi (beţi) valahi, care îngână monocord şi prin somn „spovedania învinsului”. Reforma sângerează şi, atunci, în această junglă, sângele se simte de departe… Ies la rampă partide de toată jena (vezi PP DD) care propovăduiesc tocmai ceea ce liderii lor actuali au respins întotdeauna: dragostea de neam şi ţară! Arhanghelul de la OTV se înalţă vijelios pe caii albi ai unui naţionalism primitiv şi păgubos, părând a ne spune şmechereşte: „Avem datorii, avem foame, avem cancer, un junghi ne mai trebuie - PP DD!”. Astfel de impostori vin peste această cangrenă agonică, tocmai ca să sporească dispreţul poporului român pentru politică, vin ca să extindă buboiul, infecţia şi febra, experimentând pe spinarea celor „mulţi şi proşti” vaccinuri care - în fond - sunt create pentru a ne grăbi sfârşitul.
Incertitudine, lipsă de decizie politică şi haos… Atenţie Victor Ponta şi Crin Antonescu… Traian Băsescu pregăteşte o nouă lovitură, pentru a ne face responsabili, pe noi, pe voi şi pe partidele voastre, pentru toate crimele politice înfăptuite de el şi de partidul său, în tot acest timp. Au sosit ceasul şi ora voastră… E timpul să ripostaţi cum se cuvine. Altfel, praful se va alege… Şi de noi, dar şi de voi!
