E un moment de spaimă pentru „greii” puterii portocalii… Ei stau cu storurile trase, ca în vremuri de război, scoţând la înaintare nişte mercenari bine plătiţi, precum Sever Voinescu, Ion Cristoiu, Robert Turcescu şi, mai ales, Andreea Pora. O ziaristă cu care te temi să înnoptezi undeva, unde - ferească Dumnezeu! - nu te vede nimeni... Aceştia (un fost ziarist devenit politruc şi alţi trei politruci deveniţi ziarişti) se scălâmbăie şi scuipă pe toate posturile pe televiziune, încercând să ne arate că albul este negru şi viţăvercea, stimabililor...
Deşi, uneori, aceşti „curajoşi” îşi dau seama că sunt depăşiţi de abuzurile şi nemernicia stăpânilor lor, ei suportă cu stoicism ocările poporului şi atacurile frontale ale românilor deznădăjduiţi, fiindcă - nu-i aşa? - acest mercenariat este bine plătit de cămătarii partidului. Îmbucurător este, însă, faptul că, în ciuda unor astfel de lătrăi destabilizatori, opoziţia democratică a USL a rămas unită, iar demersurile ei, din ce în ce mai pragmatice, au căpătat acea adeziune populară majoritară, capabilă să măture de pe scena istoriei aceste accidente politice care se numesc PDL şi Traian Băsescu. Mai mult, piese grele ale partidului de guvernământ (vezi Sorin Frunzăverde şi întreaga lui suită din Caraş-Severin) se rostogolesc spre USL, acreditând ideea că nici usturoi n-au mâncat şi nici gura nu le pute…
Cu siguranţă, hoardele lui Băsescu vor încerca să contracareze aceste migraţii, deschizând baierele pungilor cu galbeni, pentru a îngrăşa cirezile democratice, care au căpătat reflexul condiţionat de a vârî buletinul de vot în urnă, dacă sunt niţel furajate şi adăpate. Noi credem însă că această metodă - care va funcţiona pe ici, pe colo - nu le va da satisfacţie acestor oameni fără Dumnezeu. Fiindcă, atunci când ajunge la capătul răbdărilor, un popor amendează puterea, aşa cum s-a întâmplat cu Ceauşescu, cu Iliescu, cu Adrian Năstase şi cu alţii…
La Olt, Darius Vâlcov, într-un discurs înduioşător, şi-a dat demisia din tot ceea ce înseamnă Oranjeria PDL Olt, spunând slătinenilor exact ce noi ştiam şi scriam de atâta amar de vreme: că-i este ruşine cu un guvern mincinos şi incapabil să-şi înţeleagă datoria pe care o are faţă de slătineni şi români, în general, şi că inechităţile flagrante ale acestui regim îi revoltă pe oameni şi îi îndepărtează de liderii lor… Poziţia radicală a lui Vâlcov faţă de actuala Putere a produs valuri de simpatie în rândul maselor largi populare, unii concitadini de-ai noştri câştigând cu brio concursul de pupat în fund, creat ad-hoc de opinia publică.
În rest, totul e bine. Slatina şi PDL au rămas „pe mâni bune”, Daniel Bărbulescu, Ana Anghel şi Dan Bălăşescu având misiunea să stingă lumina. În tot acest timp, Vâlcov se îndreaptă vijelios spre PSD, lăsându-şi, prin gestul său, loc de „bună ziua” în ochii tuturor celor care începuseră să-l conteste. Un singur sfat însă nu i-ar strica acestui băiat de băiat: să se lepede, cât poate de repede, de acest cult al personalităţii de tip ceauşist şi să-şi concedieze, măcar pentru un cincinal, aplaudacii, fiindcă aceştia îi aduc doar deservicii.
