Virgil Carianopol s-a născut la 29 martie 1908 la Caracal, ca fiu al Atenei, nepoată a lui Iancu Jianu, şi al lui Grigore Carianopol, funcţionar de tribunal. Clasele primare şi o parte din cele secundare le-a urmat la Liceul „Ioniţă Asan” din localitatea natală, după care a funcţionat un an ca practicant la Tribunalul Romanaţi. A devenit apoi specialist în fabricarea de pulberi de exploziv, în urma absolvirii Şcolii de artificieri de la Pirotehnia Armatei, pe care o frecventase în perioada 1924-1930. Patru ani mai târziu se înscria la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, după care a lucrat ca angajat civil în diferite servicii ale armatei.
„Oraşul natal, Caracal, era capitala sufletului său. Când mă duceam să vorbesc cu el, în trecere spre Craiova (mă anunţa cu ce tren vine), nu mă lăsa să urc în vagon, ci cobora el pe peron - «să mai pun piciorul pe pământul natal», apoi timp de două minute trebuia să-i spun toate noutăţile din Caracal. Atunci când trenul nu oprea în Caracal, se scula în picioare, venea la geam şi mătura cu privirea peronul - «doar, doar oi zări pe unul dintre voi»”, îşi aminteşte istoricul Dumitru Botar în studiul monografic „Virgil Carianopol 1908-1984“.
Activitate literară
Ca scriitor s-a format în cadrul grupării literare Panait Cerna, la a cărei revistă „Vraja” a lucrat ca redactor, iar debutul literar a avut loc în anul 1928, cu poezia „Gânduri”, în „Zorile Romanaţiului”. A publicat în diverse reviste literare ale timpului, semnând şi V. Jianu, V. Olteanu sau Vicar.
Editorial a debutat în 1931, cu volumul „Flori de spin”, după care urmează alte aproape treizeci de volume de versuri, literatură pentru copii, memorialistică. Volumele sale au fost bine primite de public şi de critica literară.
„La începutul carierei sale literare a fost atras de mişcarea avangardistă, însă poetul a înţeles că nu aici este locul său. S-a aplecat asupra spaţiului natal, asupra frumosului şi autenticului românesc, reuşind să dea universului său liric o notă distinctă, devenind, aşa cum spunea criticul literar Aurel Martin, «o voce interesantă în epocă», receptată elogios de critica literară, dar şi de iubitorii de poezie care-i aplaudau cu generozitate ieşirile în public, la şezători, unde recita magistral, ca un actor, în special poezia sa de suflet «Puritate»”, îşi aminteşte Dumitru Botar.
Închis la Aiud şi Periprava
La scurtă vreme după ocuparea României de sovietici, în 1944, şi instaurarea comunismului, numeroşi scriitori români au fost arestaţi din motive politice. Ei au fost anchetaţi şi torturaţi, au făcut ani mulţi de închisoare şi au avut parte, ca deţinuţi politici, de un tratament barbar şi de umilinţe greu de imaginat. Printre aceştia s-a numărat şi Virgil Carianopol, condamnat în 1956 la închisoare, pentru că a frecventat, împreună cu alţi intelectuali, un cenaclu literar găzduit de Virginia Şeicaru, sora lui Pamfil Şeicaru, considerat a fi cel mai mare gazetar dintre cele două războaie mondiale. A petrecut şapte ani în închisoare, trecând prin penitenciarele Aiud şi Periprava şi reuşind să scape de detenţie în 1963. Anii de detenţie au avut un puternic impact asupra carierei sale literare pentru că acolo, în celulă, s-au stins multe vise şi idei poetice.
„Muică, noi suntem un neam…”
După ce a ieşit din închisoare, Virgil Carianopol a rămas în continuare foarte legat de Oltenia, o legătură pe care a „rostit-o” în întreaga sa creaţie poetică.
„Poetul a crescut în atmosfera satului nostru, într-o casă cu ştergare pe pereţi, cu scoarţe, covoare şi carpete lucrate de mama sa la război. În copilărie a umblat în cămaşă oltenească cu flori, încins cu bete tricolore. Perna pe care se culca era o pajişte cu flori, iar cearceaful cu care se acoperea mirosea a Dunăre, Jiu şi Olt, trăiri care i s-au întipărit în suflet, iar mai târziu au devenit poezie. Satul românesc şi folclorul dau o aură de basm poeziilor sale, în special «Cântec oltenesc» pe care, pentru frumuseţea şi unicitatea imaginilor, dar şi pentru muzicalitatea versurilor, Tudor Gheorghe l-a inclus în repertoriul său, devenind un adevărat şlagăr”, e de părere Botar.
Virgil Carianopol s-a stins din viaţă în data de 6 aprilie 1984 şi a fost înmormântat în Bucureşti, la cimitirul Bellu.
Virgil Carianopol în Caracal
În semn de preţuire pentru omul şi poetul Virgil Carianopol, Biblioteca Municipală din Caracal a primit în anul 1998 numele său.
Fondul de carte al Bibliotecii Municipale se ridică astăzi la 75.000 de volume, distribuite în următoarele secţii: sala de lectură, adulţi, beletristică, adulţi-carte de specialitate, copii. În colecţiile bibliotecii se regăsesc publicaţii din secolul al XIX-lea din donaţiile Ilie Mărculescu şi Ilie Constantinescu, în limbile greacă, turcă, germană, franceză, engleză, ediţiile princeps ale poeziilor lui Mihai Eminescu, Enciclopedia Britannica sau Tout L’Universe. Biblioteca mai dispune de o secţie de prelucrare carte şi de o sală a presei, care găzduieşte un important fond de periodice. Din anul 2002 instituţia funcţionează în sediul de pe strada Iancu Jianu, numărul 18. De asemenea, o stradă din oraşul natal a primit numele poetului.
